Hipotiroidismul este o disfuncție a glandei tiroide, care este caracterizată de deficitul de hormoni tiroidieni. Conform studiilor, 5% din populația generală globală suferă de hipotiroidism, iar un procent de 5% au deja boala, însă nu este diagnosticată.

Cum apare hipotiroidismul?

Tiroida Hasimoto este cea mai frecventă cauză a hipotiroidismului dobândit. De asemenea, există o multitudine de substanțe ce sunt cunoscute pentru declanșarea hipotiroidismului:

Substanța de contrast iodată
Amiodaronă
Interferon alfa
Litiu
Interleukină 2
Rifampicină
Fenitoină
Carbamazepină
Fenobarbital

Printre alte cauze ale hipotiroidismului regăsim:

Tiroidita post-partum
Tiroidita subacută (granulomatoasă, de asemenea cunoscută sub numele de tiroidita de Quervain)
Hipotiroidismul iatrogen (post operație).

Care sunt simptomele hipotiroidismului?

Hipotiroidismul se manifestă de obicei printr-o încetinire a activității fizice și mentale, dar poate fi și asimptomatic. Semnele și simptomele acestei afecțiuni sunt deseori subtile, rareori specifice. Cele clasice, precum intoleranța la frig, umflare, transpirație redusă și piele aspră nu sunt atât de frecvente la cazurile descoperite în ultima perioadă de timp, arată studiile.

Simptomele hipotiroidismului pot fi:

Oboseală, astenie, letargie
Apetit scăzut
Somnolență
Durere musculară, articulară, slăbiciune a extremităților
Depresie
Labilitate emoțională, tulburări mentale
Afecțiuni ale memoriei, incapacitate de concentrare
Constipație
Tulburări menstruale, afectare a fertilității
Parestezie (sindrom de compresie nervoasă)
Vedere încețoșată
Scădere a auzului (hipoacuzie)

Semne fizice ale hipotiroidismului includ:

Creștere în greutate
Încetinire a vorbirii și a mișcărilor
Piele uscată (rareori cu tentă galbenă de la Ccaroten)
Icter (colorația în galben a pielii)
Paloare
Păr uscat, fragil, asemănător paielor
Căderea părului scalpului, a părului axilar, a părului pubian sau o combinație
Inexpresivitatea feței
Gușă (simplă sau nodulară)
Răgușeală
Scăderea tensiunii arteriale sistolice și creșterea tensiunii arteriale diastolice
Frecvența redusă a pulsului
Creșterea în volum a abdomenului prin acumularea anormală de lichid
Scăderea temperaturii corpului sub 36 de grade (doar în cazuri hipotiroidiene severe)
Edem al extremităților inferioare
Diminuarea reflexelor tendinoase, lipsa controlului mușchilor sau ambele

Nivel crescut al TSH. Cum procedăm?

Pacienții cu hipotiroidism primar au niveluri crescute de TSH și niveluri scăzute de hormoni liberi. Pacienții cu valori crescute ale TSH (de obicei 4.5-10 mUI/l), dar niveluri normale ale hormonilor liberi sunt considerați a avea hipotiroidism ușor sau subclinic.

Hipotiroidismul primar este practic singura boală care se caracterizează prin creșteri susținute ale nivelurilor de TSH. Pe măsură ce nivelul TSH crește în parcursul bolii, conversia T4 la triiodotironină (T3) crește, menținând nivelurile T3. În hipotiroidismul timpuriu, nivelurile de TSH sunt ridicate, nivelurile de T4 sunt normale spre scăzute, iar nivelurile de T3 sunt normale.

Dacă nivelul de TSH este deasupra intervalului de referință, următorul pas este măsurarea indicelui T4 liber (tiroxină liberă), conform standardului acceptat.

Hipotiroidismul în sarcină. Cum procedăm?

Testarea Free T4 poate fi neconcludentă în cazul unor afecțiuni grave sau a sarcinii. În timpul sarcinii, variația în rezultatele testărilor comerciale a indicelui T4 liber a făcut Asociația Internațională a Tiroidei să recomande utilizarea unor intervale de referință specifice metodei și trimestrului pentru această analiză. Dacă aceste intervale specifice nu sunt disponibile, TSH, T4 total și indicele T4 liber pot fi utilizate pentru monitorizarea pacientei gravide.

Pentru femeile gravide, pot fi necesare doze de levotiroxină a hormonului tiroidian cu aproximativ 25% mai mari. Tratamentul trebuie să înceapă cu un sfert până la jumătate din doza anticipate la cei cu boală cardiacă ischemică cunoscută și la pacienții mai în vârstă, așteptând cel puțin 4-6 săptămâni pentru a ajusta doza în pași mici.

Cum tratăm hipotiroidismul?

In urma consultului realizat de către medicul specialist endocrinolog se stabilește doza necesară pentru tratamentul hipotiroidismului. Aceasta se calculează în funcție de: greutate, gradul de insuficiență tiroidiană, alți factori de risc asociați ai pacientului (afectare cardiacă, neruologică, tulburări metabolice).

Pacienții cu hipotiroidism au rareori nevoie de intervenție chirurgicală; este mai frecventă în tratamentul hipertiroidismului. Cu toate acestea, pentru gușele mari care compromit funcția traheoesofagiană, este indicată intervenția chirurgicală.

Ghidurile internaționale de tratament recomandă screening-ul la fiecare 5 ani începând cu vârsta de 35 de ani și acordarea unei atenții mai mare pacienților cu risc ridicat, inclusiv femeilor însărcinate, femeilor cu vârsta peste 60 de ani, pacienților cu diabet zaharat de tip 1 sau alte boli autoimune si pacienților cu antecedente de iradiere a gâtului.

Efectuezi în cadrul clinicii Novus Medical Ploiești investigații de screening tiroidian: consultație de specialitate, ecografie de tiroidă și analize de sânge specifice.

Fibrilația artială reprezintă un ritm neregulat și adesea rapid (tahicardic) al inimii, care poate crește riscul de accident vascular cerebral sau insuficiență cardiacă.

Unul din cinci accidente vasculare este cauzat de fibrilația atrială!

De asemenea, multe alte boli non-cardiace, precum hipertiroidia și diferite infecții și boli inflamatorii au fost asociate cu fibrilația atrială.

Inima noastră se contractă și se relaxează într-un ritm regulat. În fibrilația atrială, camerele superioare ale inimii (care poartă numele de atrii) se contractă haotic și neregulat și nu mai pot funcționa eficient pentru a împinge sângele mai departe. Stagnarea (staza) sângelui în aceste camere poate duce la formarea de cheaguri de sânge, care pot migra spre alte organe și pot bloca curgerea sângelui (ischemie).

Episoadele de fibrilație atrială pot să treacă de la sine sau aceasta afecțiune poate deveni permanentă. Totodată, fibrilația atrială poate fi tratată.

Cum recunoaștem fibrilația atrială?

90% dintre episoadele de fibrilație atrială nu sunt asociate cu simptome. Cu toate acestea, pacienții care sunt simptomatici prezintă o varietate largă de simptome, precum:

palpitații;
amețeli;
oboseală;
dispnee (dificultate în respirație);
insuficiență cardiacă decompensată (înrăutățire bruscă a semnelor și simptomelor insuficienței cardiace).

Pacienții cu fibrilație atrială prezintă un puls neregulat și sunt tahicardici, cu un ritm cardiac de obicei în intervalul 110-140 și rareori peste 160-170.

Diagnosticul de fibrilație atrială

Diagnosticul de fibrilaţie atrială se pune în urma consultului cardiologic și a efectuării electrocardiogramei (EKG). Este util de asemenea Holterul ECG, un aparat care monitorizează ritmul cardiac pentru 24 ore, indicat în caz de palpitaţii sau dilatare de atriu stâng la examenul ecocardiografic.

Dacă recunoști parte din simptomele de mai sus și ai o bănuială că e posibil să suferi de fibrilație atrială, programează-te la domnul doctor Pandia, pentru a putea preveni din timp această afecțiune.

Evaluarea biomarkerilor cardiaci serici și a peptidului natriuretic de tip B (BNP) sunt necesare pentru a investiga orice altă boală cardiacă subiacentă, după ce diagnosticul de fibrilație atrială este confirmat prin intermediul EKG, deoarece acestui diagnostic îi sunt asociate și alte boli cardiace precum: boala cardiacă ischemică, bolile valvulare și cardiomiopatia.

În cazul în care fibrilația atrială durează mai mult de 48 de ore sau are o durată necunoscută, este necesară efectuarea unei ecocardiografii transesofagiene înainte de cardioversia electrică, pentru a identifica tromboza atrială secundară fibrilației atriale și structurii inimii și pentru a minimiza riscul de accident vascular cerebral.

Ecocardiografia transesofagiană este utilă pentru:
Evaluarea trombozei atriale (în special în apendicele atrial stâng);
Ghidarea cardioversiei (dacă se observă tromboză, cardioversia ar trebui întârziată).

Ce alte teste se pot face pentru a depista boala?

radiografie toracică. Aceasta poate oferi dovezi de insuficiență cardiacă congestivă, precum și semne de patologie pulmonară sau vasculară ( ex: boală pulmonară obstructivă cronică, embolie pulmonară, pneumonie).
analize de sânge: hormoni tiroidinei, hemoleucogramă completă, ionogramă serică.

Investigațiile se completează la recomandarea medicului, în funcție de contextul clinic.

Este recomandat ca persoanele ce prezintă oricare dintre aceste simptome să efectueze de urgență o evaluare de specialitate.

Sursă text: Medscape