Constipația este o problemă digestivă frecventă caracterizată prin dificultăți la eliminarea scaunului sau prin scaune rare, de obicei mai puțin de trei ori pe săptămână. Aceasta poate afecta persoane de toate vârstele și poate fi ocazională sau cronică.

Desi constipația ocazională este foarte frecvent întâlnită, unele persoane experimentează constipația cronică care influențează activitatea cotidiană.

Pentru ca afecțiunea să fie considerată cronică, constipația trebuie să fie prezentă în ultimele 3 luni, cu debut cu cel puțin 6 luni înaintea diagnosticului (conform criteriilor Comitetului Internațional ROMA IV).

Diferentierea tipurilor, ințelegerea cauzelor si simptomelor este esențială pentru a gestiona eficient această problemă de sănătate.

Ce cauze are constipația

Există numeroase cauze care determină apariția constipației, inclusiv:

• Dietă săracă în fibre: Lipsa de fructe, legume și cereale integrale poate afecta tranzitul intestinal.
• Hidratare insuficientă: Apa ajută la menținerea scaunului moale și ușor de eliminat.
• Lipsa de activitate fizică: Un stil de viață sedentar poate influența motilitatea intestinală.
• Ignorarea senzației de defecație: Amânarea mersului la toaletă poate duce la acumularea scaunului și la dificultăți de eliminare.
• Medicamente: Anumite medicamente, cum ar fi analgezicele opioide, antihistaminicele și antidepresivele, pot cauza constipație.
• Afecțiuni medicale: Probleme precum hipotiroidismul, diabetul și afecțiunile neurologice pot afecta digestia.
• Schimbări de rutină: Călătoriile, schimbările de dietă sau stresul pot influența tranzitul intestinal.

Constipația cronică are de asemenea drept posibile cauze următoarele:

• Blocaje la nivelul colonului sau rectului. Acestea pot fi cauzate de catre: blocaj la nivelul intestinelor (obstrucție intestinală), îngustarea colonului (strictuă intestinală), traumatisme minore ale pielii din jurul anusului (fisură anală), cancer de colon,rectal sau alte tipuri de cancer abdominal care apasă pe colon

• Probleme ale nervilor de la nivelul colonului si rectului. Problemele neurologice care afectează nervii responsabili de contractarea mușchilor colonului și rectului pentru a mișca fecalele in intestin pot fi: boala Parkinson, scleroza multiplă, accident vascular cerebral, deteriorarea nervilor care controlează funcțiile corpului (neuropatie autonomă)
• Afecțiuni care afectează activitatea hormonală din organism. Printre bolile si afecțiunile care perturbă echilibrul hormonal și pot determina constipația sunt: diabetul, glanda paratiroidă hiperactivă (hiperparatiroidism), tiroida hipoactivă (hipotiroidism)

Factorii care pot crește riscul de constipație cronică sunt:

• O afecțiune mentală precum depresia sau o tulburare alimentară
• Anumite medicamente: antidepresive sau antihipertensive, sedative, medicamente opioide pentru durere
• Lipsa mișcării sau sedentarismul
• Alimentație scăzută în fibre
• Deshidratarea
• Vârsta

Ce simptomele are constipația

Constipația poate fi recunoscută prin următoarele simptome:

• Scaune rare sau dificile – sub 3 scaune pe săptămână
• Scaune tari și uscate
• Dureri abdominale sau crampe
• Senzația de evacuare incompletă de la nivelul rectului
• Balonare
• Gaze intestinale

Complicațiile constipației

Nediagnosticată și netratată constipația poate duce la complicații precum:

• Hemoroizi: Din cauza împingerii excesive la defecație.
• Fisuri anale: Leziuni ale mucoasei anale cauzate de scaune tari.
• Impactare fecală: Acumularea scaunului în rect, necesitând intervenție medicală.
• Sindrom de colon iritabil: Constipația cronică poate contribui la apariția acestui sindrom.

Modalități de prevenire a constipației

Pentru a preveni sau ameliora constipația, este important să urmezi câteva reguli esențiale:

1. Adoptă o dietă bogată în fibre.
   Fibrele sunt esențiale pentru un tranzit intestinal regulat. Include în alimentație:
2. Evită consumul excesiv de alimente procesate
   Fast-food-ul, dulciurile și produsele bogate în grăsimi saturate pot agrava constipația.
3. Hidratează-te corespunzător.
   Consumul a cel puțin 2 litri de apă pe zi ajută la menținerea unui scaun moale și la prevenirea constipației.
4. Fă mișcare regulat
   Exercițiile fizice stimulează digestia și reduc timpul de tranzit intestinal. Plimbările zilnice, yoga sau alte forme de mișcare sunt recomandate.
5. Stabilește o rutină intestinală
   Mergi la toaletă la aceeași oră în fiecare zi pentru a obișnui organismul cu un program regulat.
6. Utilizează laxative doar la nevoie
   Laxativele pot fi utile pe termen scurt, dar utilizarea frecventă poate duce la dependență.ț

Consultă mai multe sfaturi legate de alimentația recomandată în articolul dedicat din site-ul Novus Medical.

Când să consulți un medic?

Dacă simptomele persistă mai mult de trei săptămâni sau dacă apar semne precum sângerări rectale, dureri severe sau pierdere inexplicabilă în greutate, este esențial să consulți un medic specialist pentru a exclude afecțiuni mai grave.

Un diagnostic corect este stabilit în cadrul consultului gastroenterologic și prin alte investigatii disponibile in clinică ce pot fi recomandate de către medicul gastroenterolog, precum colonoscopia. https://novusmedical.ro/investigatii-medicale/colonoscopia/

Simptomele vor persista în lipsa unei acțiuni din partea ta!

Surse de informatie: www.mayoclinic.org

Durerea de ureche, cunoscută și sub denumirea medicală de otalgie, este un simptom frecvent întâlnit atât la copii, cât și la adulți. Aceasta poate fi rezultatul unei afecțiuni localizate la nivelul urechii sau poate avea o cauză referită, adică durerea să provină din alte structuri ale capului și gâtului. În acest articol, vom explora cauzele posibile ale otalgiei, tipurile de durere și afecțiunile ORL pe care le poate semnala, precum și metodele de diagnostic utilizate.

Cauze posibile ale durerii de ureche

Otalgia poate avea multiple cauze, iar acestea se împart în două mari categorii: cauze primare și cauze secundare.

• Cauze primare (afecțiuni direct legate de ureche):
  • Otita externă (infecția conductului auditiv extern)
  • Otita medie acută sau cronică
  • Acumularea excesivă de cerumen
• Cauze secundare (afecțiuni din afara urechii care pot provoca otalgie):
  • Afecțiuni dentare (carii, abcese, probleme ale articulației temporomandibulare)
  • Faringita sau amigdalita
  • Tumori ale faringelui sau zonei cervicale
  • Infecții virale, cum ar fi herpesul zoster otic
  • Afecțiuni ale coloanei cervicale, care pot influența nervii responsabili de inervația urechii

Tipuri de durere de ureche

Durerea de ureche poate varia în funcție de intensitate, localizare și durata simptomelor. Principalele tipuri de durere includ:

• Durere acută – Apare brusc și este intensă, fiind adesea cauzată de infecții bacteriene sau virale.
• Durere cronică – Persistă timp îndelungat și poate indica o afecțiune mai gravă, precum otita medie cronică supurată.
• Durere pulsatilă – Poate indica o infecție activă sau o problemă vasculară.
• Durere referită – Resimțită în ureche, dar având originea în altă parte a capului sau gâtului.
• Durere ascuțită, înțepătoare – Poate fi cauzată de leziuni ale nervilor sau inflamații acute.

Ce afecțiuni ORL poate semnala durerea de ureche?

Datorită interconectării structurilor ORL, durerea de ureche poate fi un simptom al unor afecțiuni precum:

• Otita externă – Inflamație sau infecție a conductului auditiv extern, frecvent cauzată de bacterii sau fungi.
• Otita medie – Infecție a urechii medii, mai des întâlnită la copii, care poate duce la acumularea de lichid în spatele timpanului.
• Nevralgia de trigemen – Durere severă care poate iradia spre ureche și alte părți ale feței.
• Herpes zoster otic (Sindromul Ramsay Hunt) – O infecție virală care poate provoca dureri severe de ureche și afectarea nervilor faciali.
• Disfuncția articulației temporomandibulare (ATM) – Poate determina durere referită către ureche și senzația de presiune auriculară.
• Afecțiuni ale coloanei cervicale – Aceste afecțiuni pot genera nevralgie Arnold.

Cum diagnosticăm durerea de ureche

Pentru a determina cauza exactă a durerii de ureche (otalgiei), medicul ORL va efectua un consult detaliat, care poate include:

• Anamneza medicală – Identificarea simptomelor asociate, durata și intensitatea durerii, istoricul pacientului.
• Examen clinic ORL – Inspectarea conductului auditiv extern și a timpanului cu ajutorul unui otoscop.
• Audiogramă și timpanogramă (impendasmetrie) – Evaluarea auzului pentru a detecta eventualele deficiențe.
• Endoscopia nazala și endoscopia faringiană– Pentru a investiga afecțiuni din zona nazofaringelui care ar putea provoca durere referită.
• Analize de laborator – Dacă există suspiciuni de infecție bacteriană sau virală.

Dacă se suspectează o problemă structurală sau tumorală medicul poate recomanda metode de investigație imagistică de înaltă precizie,precum CT sau RMN.

Când să mergi la medic?

Deși multe cauze ale durerii de ureche sunt benigne și pot trece de la sine, există situații în care este absolut necesar un consult medical:

• Durerea este intensă și nu cedează la analgezice obișnuite
• Se observă scurgeri de lichid sau sânge din ureche
• Se asociază cu febră mare și stare generală alterată
• Apar simptome neurologice precum amorțeală facială sau dificultăți de vorbire
• Există o pierdere bruscă sau progresivă a auzului
• Apar tumefacții în zona auriculară sau cervicală

Durerea de ureche poate avea numeroase cauze, de la infecții minore la afecțiuni mai serioase ale urechii sau altor structuri ORL.
Diagnosticul corect este esențial pentru a identifica sursa problemei și a preveni eventualele complicații.
Dacă te confrunți cu durere de ureche (otalgie) persistentă sau severă, este recomandat să consulți un specialist ORL pentru investigații amănunțite.
Ignorarea simptomelor sau administrarea de tratamente necorespunzătoare poate duce la complicații serioase, inclusiv pierderea ireversibilă a auzului.

La Novus Medical efectuezi o gamă variată de servicii ORL, prin aparatură medicală modernă și performantă, medici empatici și un ambient modern.

Data celei mai recente actualizări a informațiilor: 11.03.2025

Despre otita medie cronică seroasă

Otita medie cronică seroasă, o afecțiune subtilă și care poate fi trecută cu vederea uneori, influențează negativ dezvoltarea unui copil dacă nu este tratată corespunzător și la timp!
Dr. Mihai Condrat, medic specialist ORL pediatrie, competență în endoscopie bronșică, explică simptomele acestei afecțiuni, importanța diagnosticării corecte și rolul unui specialist dedicat copiilor.

Ce este otita medie cronică seroasă?

În sezonul rece, afecțiunile respiratorii sunt foarte frecvente. Copiii merg în colectivitate și sunt expuși la o multitudine de bacterii și virusuri. Sistemul lor imunitar, aflat încă în dezvoltare, este vulnerabil la contactul cu acești agenți patogeni. Frigul și schimbările bruște de temperatură accentuează acest aspect.
Otita medie cronică seroasă este o afecțiune care poate afecta un copil mic, care nu are capacitatea de a-și exprima clar disconfortul. Netratată la timp, această afecțiune îi poate influența dezvoltarea pe termen lung.

Cunoscută și sub denumirea de “glue ear”, otita medie cronica seroasă implică acumularea unui lichid vâscos în spatele timpanului, pe termen lung, fără să fie prezentă o infecție activă.
Cauza acesteia este, de multe ori, reprezentată de ventilația defectuoasă a urechii medii prin trompa lui Eustachio, dată de obstrucția nazală persistentă (ex: hipertrofia adenoidă, rinita alergică).

Ce simptome are otita medie cronică seroasă?

Cum pot identifica părinții simptomele?

Această afecțiune poate fi mai greu de identificat la copiii mici, care nu pot exprima clar ceea ce simt. De multe ori, simptomele nu sunt cele clasice ale unei otite acute: durere de ureche, febră. Astfel, părinții observă uneori o scădere temporară a acuității auditive asociată cu tendința copilului de a vorbi mai tare.
Aceste aspecte pot fi însoțite de o serie de efecte secundare date de respirația nazală dificilă pe termen lung:

• somn agitat
• stertor nocturn (respirație zgomotoasă, uneori cu apnee
• modificări ale comportamentului
• întarziere în dezvoltarea limbajului
• dificultăți în concentrare

Aceste semne pot fi ușor confundate cu alte probleme legate de sănătatea copilului.

Din păcate, părinții nu recunosc întotdeauna legătura dintre aceste simptome și o problemă ORL.

Ce complicații poate avea otita medie cronică seroasă?

Deseori, deoarece micuții nu se pot concentra la activitățile zilnice, fie că este vorba de activități educaționale, fie de jocuri, care sunt esențiale pentru învățarea timpurie, copiii ajung sa fie trimiși la terapeut, fără a primi un diagnostic corect.

Fără un diagnostic și tratament adecvat, această afecțiune poate avea repercusiuni pe termen lung, astfel încat acesti copii se pot confrunta cu problemele de fonetică și articulare a vorbirii, precum și dificultăți în înțelegerea textului citit.

Otita medie cronică seroasă poate afecta dezvoltarea limbajului dacă nu este tratată din timp.

Care sunt pașii pe care ar trebui să îi urmeze părinții dacă suspectează că micuțul lor ar putea suferi de otită medie cronică seroasă?

Primul pas este observarea atentă a comportamentului copilului.

Reprezintă indicii importante semne precum:

• lipsa reacțiilor la anumite sunete
• vorbirea mai tare decât de obicei
• modificări comportamentale
• dificultăți de concentrare
• respirație nazală dificilă cronică
• sforăitul
• somnul neodihnitor

Dacă părinții remarcă astfel de simptome se recomandă consultul la un medic specialist ORL pediatru cât mai curând.

Diagnosticarea acestei afecțiuni implică un consult asociat deseori cu o serie de investigații complementare, precum fibroscopia nazală si timpanograma (un test care evaluează funcția urechii medii).

După diagnostic, tratamentul variază în funcție de severitatea afecțiunii:

• În cazurile ușoare, de obicei, se recomandă tratamente medicamentoase pentru reducerea inflamației și ameliorarea drenajului lichidului din urechea medie.
• În situațiile mai complicate sau cronice, poate fi necesară intervenția chirurgicală, care implica drenajul lichidului din urechea medie si plasarea unui tub de ventilație la nivelul timpanului, pentru a facilita aerisirea urechii medii.

De multe ori însă, aceste intervenții la nivelul urechii se asociază, în aceeași etapă, cu o serie de intervenții la nivel oro-nazal: îndepărtarea țesutului adenoidian, ablația / reducerea amigdalelor palatine.

Aceste intervenții sunt menite să amelioreze respirația dificilă și să reducă frecvența și durata episoadelor infecțioase din această sferă.

Cel mai important este ca părinții să nu ignore aceste simptome și să nu încerce tratamente fără supraveghere medicală. Diagnosticarea și tratamentul precoce pot preveni complicațiile și îi pot oferi copilului șansa unei dezvoltări armonioase.

Importanța unui medic ORL pediatru

Medicul ORL pediatru are experiența necesară pentru a recunoaște această afecțiune și dispune de echipamente de investigație adecvate acestei vârste. De exemplu, utilizarea unui fibroscop pediatric subțire permite examinarea cavității nazale inclusiv a copiilor mai mici de un an.

Această abordare completă, de la diagnostic la tratament medicamentos și/sau chirurgical, precum și recuperarea ulterioară, asigură copilului șansa de a se dezvolta armonios, de aceea alegerea medicului este esențială.

Sursă text: Dr. Condrat Mihai, Medic specialist ORL și Chirurgie Cervico-facială, Competență endoscopie bronșică

Data celei mai recente actualizări a informațiilor: 04.03.2025

Un somn sănătos și odihnitor reprezintă unul dintre cei 3 piloni ai sănătății de fier, alături de alimentația echilibrată și mișcarea fizică.

Prioritatea acordată somnului se va reflecta în starea generală de sănătate a ta și a familiei tale.

Organismul uman este guvernat de ritmuri circadiene care se repetă în cicluri de 24 de ore (zi/noapte, somn/veghe).

Majoritatea proceselor fiziologice ale organismului se raportează la ritmul circadian.

Somnul este unul dintre factorii care pot perturba acest ritm și poate face ca funcționarea fizică și comportamentală să nu se mai realizeze în parametrii normali.

Există trei elemente care fac ca un somn să fie considerat somn sănătos:

• Durata: ar trebui să fie suficient pentru ca tu să fii odihnit/ă și alert/ă în ziua următoare;
• Continuitatea: perioada de somn trebuie să fie lină, fără fragmentări;
• Profunzimea: somnul să fie suficient de adânc pentru ca tu să fii în formă maximă după ce te trezești.

Numărul necesar de ore de somn

Un somn sănătos și bun pe timp de noapte ajută la refacerea și reactivarea memoriei, a vigilenței mentale, dar și la creșterea calității vieții, a stabilității emoționale și la menținerea sănătății fizice și mentale.

Obiceiurile sănătoase de somn sunt asociate cu încetinirea procesului de îmbătrânire a pielii, dar și cu reducerea riscului de obezitate și hipertensiune arterială, cu scăderea ratei de depresie sau cu scăderea șanselor de a suferi de afecțiuni degenerative progresive ale creierului.

Numărul necesar de ore de somn într-o perioadă de 24 ore, pentru fiecare categorie de vârstă este:

• nou-născut – 4 luni: 12-18 ore de somn
• 4-12 luni: 12-16 ore de somn
• 1-2 ani: 11-14 ore de somn
• 3-5 ani: 10-13 ore de somn
• 6-12 ani: 9-12 ore de somn
• 3-18 ani: 8-10 ore de somn
• 8+ ani: 7+ ore de somn

Numărul necesar de ore de somn poate varia și în funcție de factori genetici, comportamentali, medicali sau de mediu.

Neglijarea necesarului de ore de somn este asociată cu probleme de concentrare, comportament și memorie.

Somnul insuficient crește riscul accidentelor, leziunilor, hipertensiunii, obezității, diabetului și depresiei iar la adolescenți este asociat cu un risc crescut de autovătămare, gânduri suicidale și tentative de suicid.

Chiar şi depășirea numărului de ore recomandate de somn poate fi asociată cu efecte negative asupra sănătății, cum ar fi hipertensiunea, diabetul, obezitatea și problemele de sănătate mintală.

Adulții au nevoie de somn sănătos pentru a-și recupera forțele și a ține pasul cu ritmul alert al activităților de zi cu zi.

Recomandări pentru un somn sănătos la adulți:

• Stabilirea unei rutine de somn și de relaxare;
• Temperatură confortabilă pentru a dormi (18-24°C) și cameră bine aerisită;
• Evitarea alimentelor grele, picante sau zaharoase cu 4 ore înainte de culcare;
• Mișcare zilnică, de preferat dimineața;
• Blocarea zgomotului care distrage atenția și eliminarea surselor de lumină.

Calitatea somnului

Sunt două tipuri alternative de stări de somn:

• Somnul fără mișcări oculare rapide (NREM) sau somnul fără vise. În timpul stărilor profunde de somn NREM, crește cantitatea de sânge transmisă către mușchi, se refac rezervele de energie, se produce repararea și creșterea țesuturilor și sunt secretați hormoni importanți pentru creștere și dezvoltare.
• Somnul cu mișcări oculare rapide (REM) sau somnul cu vise. În timpul somnului REM, creierul este activ și apar visele. Corpul devine imobil, respirația și bătăile inimii sunt neregulate.

Alternarea regulată a acestor faze de somn formează un ciclu de somn.
De exemplu un ciclu de somn la copii este mult mai scurt decât la adulți, în primele două luni de viață durata lui fiind de aproximativ 50 de minute.

Situații de evitat înainte de somn

• Păstrarea tuturor aparatelor electronice: TV, computer, telefoane mobile în dormitor;
• Mesele consistente, alimentele și băuturile ce conțin cofeină (cafea, ceai și multe sucuri, precum și ciocolată), produsele carbogazoase, ceaiul negru seara;
• Practicarea de exerciții fizice intense înainte de culcare;
• Utilizarea alcoolului pe post de somnifer;
• Să mergi la culcare prea nervos sau stresat;
• Să dormi mai mult de 45 de minute peste zi;
• Să utilizezi pastile de somn fără recomandare medicală.

Când te adresezi medicului specialist în somnologie?

Dacă întâmpini dificultăți în a găsi soluții pentru o problemă de somn adresează-te medicului specialist în somnologie.

Prin poligrafia ventilatorie nocturnă,  testul simplu și nedureros care se efectuează în confortul propriului cămin, se va stabili semnificația clinică a interpretărilor efectuate și dacă este necesar un tratament.

La Novus Medical afli prin medicul specialist în somnologie  cauzele problemelor tale legate de somn!

Data celei mai recente actualizări a informațiilor: 14.02.2025

Obezitatea are un impact semnificativ asupra calității vieții și asupra sistemelor de sănătate.

O scădere ponderală de minimum 5% și până la 25% este asociată cu ameliorarea semnificativă a complicațiilor asociate acestei boli.

Cu toate acestea, provocarea majoră o reprezintă menținerea greutății obținute, întrucât până la 80% din greutatea pierdută este recâștigată într-un interval de 5 ani.

Factorii determinanți ai obezității

De-a lungul timpului, obezitatea a fost percepută ca o consecință a lipsei de disciplină sau voință în respectarea modificărilor stilului de viață.

Totuși, cercetările recente au demonstrat că această boală cronică este rezultatul unei interacțiuni complexe între factorii genetici și cei de mediu.

Aceștia influențează funcționarea sistemului nervos central (SNC), care controlează aportul alimentar și homeostazia energetică.

Printre factorii genetici, anumite gene asociate cu reglarea apetitului și a metabolismului pot crește susceptibilitatea la obezitate.

De asemenea, factorii de mediu, cum ar fi accesul facil la alimente hipercalorice, sedentarismul și stresul cronic, contribuie semnificativ la creșterea în greutate.

Această combinație de factori face ca tratamentul obezității să fie extrem de complex și individualizat.

Legătura dintre IMC și speranța de viață

Creșterea indicelui de masă corporală (IMC) peste valorile normale (18,5-24,9) este direct corelată cu un risc crescut de complicații și o reducere a speranței de viață.

Persoanele cu un IMC de 35-40 au o scădere semnificativă a speranței de viață, iar cele cu un IMC peste 40 au risc exponențial crescut al problemelor de sănătate.

Aproximativ 80% dintre persoanele cu obezitate severă se confruntă cu comorbidități care contribuie la acest efect, cum ar fi diabetul de tip 2, bolile cardiovasculare și diferite tipuri de cancer.

Impactul și nevoia de înțelegere

Multitudinea factorilor ce duc la obezitate subliniază necesitatea unei înțelegeri mai aprofundate a cauzelor care stau la baza acestei boli. Doar prin abordarea factorilor genetici, de mediu și comportamentali putem dezvolta strategii eficiente de prevenție și tratament.

Obezitatea este mai mult decât o simplă problemă de voință sau disciplină; este o afecțiune cronică, determinată de factori genetici și de mediu care afectează procesele biologice fundamentale.

Medicii noștri specialiști în nutriție și boli metabolice adoptă o perspectivă holistică asupra obezității iar în cadrul unei consultații personalizate, obezitatea este tratată printr-o abordare multi-factorială.

Note:
Adulții – persoane cu vârsta de 18 ani sau mai mult
IMC – indice de masă corporală
SNC – sistemul nervos central.

Sursă:
1. Loos RJF, Yeo GSH. Nat Rev Genet. 2022;23(2):120–33.
2. Wharton S, et al. CMAJ. 2020;192(31):E875–E91.
3. World Health Organization. 2024 [cited 2024 24 May]. Available from URL: https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/obesity-and-overweight.
4. World Obesity Federation. 2023 [cited 2024 24 May]. Available from URL: https://www.worldobesity.org/resources/resource-library/world-obesity-atlas-2023.

Data celei mai recente actualizări a informațiilor: 07.02.2025

Teza de doctorat susținută de către Dr. Brăgaru Marius, medic primar urolog, s-a intitulat: “Ureteroscopia digitală flexibilă de unică folosință și litotriția cu Laserul Holmium în tratamentul endoscopic al litiazei renale”.

Importanţa tezei de doctorat este data de faptul că se adresează litiazei urinare, una dintre cele mai răspandite patologii moderne. În plus sunt situaţii în care aceasta rămâne nedetectată daca nu este însotită și de simptomatologie caracteristică colicii renale. Incidenţa reală a litiazei urinare este uneori dificil de precizat. Ca si perioadă de maximă aparitie a calculilor se estimează a fi între 30 și 60 de ani afectând in special barbaţii în raport de 2:1 însă funcție de compoziție s-a constatat prezenţa calculilor fosfoamoniacomagnezieni la femei și cei de oxalat majoritar la barbaţi.

Stilul de viață, dieta, sindromul metabolic sunt factori importanţi etiopatogenici în urolitiază. 25% din pacienţi prezintă formare recurentă de calculi în timp ce majoritatea pacienților au un singur episod de litiază renală. Urolitiaza este conceptualizată ca o tulburare metabolică cronică presarată de evenimente simptomatice precum colica.

Noutatea tezei este dată de progresul tehnologic de-a lungul ultimilor ani în managementul chirurgical al rinichiului litiazic. Miniaturizarea instrumentarului a permis accesul prin interiorul aparatului urinar și a modificat mult tratamentul litiazei renale.
Până nu demult, singura modalitate de a efectua o intervenţie chirurgicală intrarenală retrogradă era utilizarea fURS* semirigide și ulterior reutilizabile, cu multe puncte slabe semnificative: posibilitatea transmiterii infecției între pacienţi, fragilitate, restricții în utilizarea unor instrumente accesorii.

Datorită tuturor acestor dezvoltari tehnologice fURS* a castigat in popularitate și a devenit un mod de tratament de dorit în litiaza
renală.

fURS =Ureteroscopia flexibilă

Data celei mai recente actualizări a informațiilor: 07.02.2025

Test FIT rapid este un test utilizat pentru a detecta sângerările oculte (invizibile) în materiile fecale. Sângerările oculte pot fi un semn al cancerului colorectal sau al altor afecțiuni ale tractului gastrointestinal inferior. Este o metodă non-invazivă și eficientă pentru depistarea precoce a problemelor de sănătate gastrointestinală.

Test FIT rapid utilizează anticorpi care se leagă specific de hemoglobina umană din fecale.

De ce să alegi test FIT rapid?

• Confort: Recoltarea probei se realizează acasă, fără intervenții invazive.
• Precizie: Testul detectează doar sângele provenit din tractul intestinal inferior și astfel reduce riscul unui rezultat fals pozitiv.
• Rapiditate: Rezultatele sunt gata în doar 3 minute după procesarea probei de fecale.
• Fără restricții: Nu impune o dietă specială înaintea recoltării probei.

Cui se recomandă testul FIT rapid?

Testul se recomandă tuturor persoanelor cu vârsta de peste 50 de ani ca și metodă de screening cancer colorectal dar și celor care prezintă:

• Antecedente familiale de cancer colorectal.
• Simptome precum sângerări rectale, modificări ale tranzitului intestinal sau dureri abdominale inexplicabile.
• Istoric de polipi intestinali sau alte afecțiuni gastrointestinale.

Informații pentru pacient:

Recoltarea corectă a probei pentru testul FIT este esențială pentru a obține rezultate concludente. Se pot prelua inclusiv probe recoltate cu o zi înainte, păstrate la frigider.

De evitat:

–        contaminarea probei cu apă, urină, sânge menstrual sau alte materiale străine.

–        colectarea unei cantități  mari de probă – kiturile FIT sunt optimizate pentru o cantitate mică de fecale.

Predarea probei de fecale trebuie realizată conform termenului indicat în instrucțiuni, pentru a preveni degradarea acesteia.

Recomandări după un rezultat NEGATIV al testului FIT rapid:

In absenta altor simptome (ex. schimbări în tranzitul intestinal, dureri abdominale, pierdere în greutate inexplicabilă), medicul poate recomanda repetarea testului pentru  monitorizarea afecțiunilor gastrointestinale.

Recomandări după un rezultat POZITIV al testului FIT rapid:

Un rezultat pozitiv indică o sângerare în tractul gastrointestinal inferior (colon sau rect) și necesită investigații suplimentare.

Un pas mic pentru sănătatea ta

Testul FIT rapid este mai mult decât o simplă analiză – este o investiție în sănătatea ta. Depistarea precoce a afecțiunilor intestinale îți poate salva viața. Solicita kit-ul de prelevare a probei pentru testul FIT rapid.

Profită de această soluție rapidă și accesibilă pentru depistarea hemoragiilor oculte din fecale.

Data celei mai recente actualizări a informațiilor: 01.02.2025

Ce reprezintă terapia PRP?

PRP sau Platelet Rich Plasma (plasmă bogată în trombocite), este o tehnică modernă utilizată în ginecologie, care implică utilizarea plasmei proprii a fiecărei paciente în scop terapeutic. Această plasmă, îmbogațită cu factori de creștere (PDGF, TGF-B, IGF, EGF, VEGF) și trombocite, ajută la regenerarea și repararea țesuturilor, prin atragerea celulelor stem la locul injectării.

Cum se obține plasma terapeutică?

Procedura PRP folosește plasma proprie a pacientei, care este foarte bogată în factori de creștere și trombocite, pentru a stimula regenerarea și producerea de colagen. Plasma se obține prin recoltarea unei probe de sânge, folosind recipiente speciale numite Plasmogel.

Desfășurarea procedurii

• Procedura se realizează cu anestezie locală prin cremă, astfel încat, în 90% dintre cazuri, pacienta nu resimte niciun disconfort.
• PRP este o procedură recomandată exclusiv de către medicul ginecolog.
• Înainte de procedura PRP, pacienta trebuie să faca un set de analize de sânge, culturi, consult ginecologic complet și ecografie transvaginală pentru evaluarea stării de sănătate.

Procedură sigură și lipsită de efecte secundare

PRP este o metodă naturală, adaptată fiecărui organism, deoarece utilizează sângele propriu al pacientei, fără substanțe suplimentare. Aceasta o face o procedură sigură și fără riscuri, dacă se respectă tehnicile de asepsie, antisepsie și pregătirea recomandată de către medic.

Categoriile de paciente cărora li se adresează PRP:

• Paciente tinere cu leziuni post-natale sau dureri în timpul vietii intime;
• Paciente cu infertilitate, pentru îmbunătațirea ratei de implantare a embrionilor atât în sarcinile spontane, cât și în procedurile de reproducere asistată;
• Paciente aflate la menopauză, pentru ameliorarea uscăciunii vaginale și a atrofiei cauzate de scăderea estrogenului;
• Paciente cu dificultăți în timpul actului sexual, cum ar fi lipsa sensibilității sau a orgasmului, pentru care PRP poate îmbunătăți calitatea vieții intime.

Contraindicații ale terapiei PRP

Terapia PRP nu este recomandată pacientelor care prezintă una sau mai multe din următoarele condiții:

• Sângerare vaginală de cauză necunoscută
• Neoplazii vulvovaginale sau utero-ovariene
• Sarcină
• Leziuni dermice vulvovaginale
• Infecții cu transmitere sexuală
• Infecții ale tractului urinar
• Afecțiuni hematologice
• Boli autoimune
• Tratament cu anticoagulante, aspirină sau derivate ale acesteia

Persoanele interesate de terapia PRP trebuie să urmeze o pregătire adecvată și să respecte o pauză atât înainte, cât și după procedură – o săptămână înainte și o săptămână după tratament. Este necesară întreruperea administrării de corticosteroizi, antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) precum ibuprofen, antiagregante (de exemplu, aspirină), antibiotice și suplimente alimentare (cum ar fi multivitaminele sau uleiul de pește). De asemenea, se va opri utilizarea oricărei medicații administrate pe cale vaginală, deoarece aceste substanțe pot afecta negativ rezultatele procedurii.

Data celei mai recente actualizări a informațiilor: 19.11.2024

Menopauza este un proces fiziologic normal diagnosticat după lipsa menstrelor cel puțin 12 luni fără cauză patologică.

Pe masură ce femeia înaintează în vârstă, declinul nivelului de estrogeni determină menstre neregulate, până la încetarea permanentă a menstruației. Acest moment semnifică încetarea capacitații reproductive a femeii.

Menopauza este o etapă importantă în viața unei femei cu multe modificări fizice și psihice cu impact asupra calitații vieții.
Peste o treime din viața unei femei este în perioada post menopauza.

Majoritatea femeilor intră la menopauză între 49 și 52 ani. Menopauza precoce este definită ca menopauza la femeile sub 45 ani. Insuficiența ovariană primară este definite ca menopauza la femeile sub 40 de ani cu incidența de ~1%.

Simptomele care se asociază tranziției la menopauză sunt majoritatea vasomotorii. În 80% din cazuri, bufeurile și transpirațiile nocturne sunt cele pentru care femeile caută tratament medical în menopauză. Bufeurile sunt adesea asociate cu transpirație, frisoane, dureri de cap, oboseală, leșin și anxietate. Acestea pot fi declanșate de medii calde sau de stres emoțional.

Alte simptome ale menopauzei:
– Insomnie sau perturbări ale somnului
– Creștere în greutate
– Modificări comportamentale
– Dureri de sâni
– Depresie
– Cefalee (dureri de cap)

Stadiul inițial al menopauzei este asociat cu un nivel crescut al FSH.
FSH este un hormon eliberat de hipofiză pentru a stimula dezvoltarea foliculilor sau ovulelor de către ovare.
Pe masură ce la nivel ovarian se produc mai puțini estrogeni și inhibină se perturbă axul hipotalamo- hipofizo- ovarian. Crește astfel nivelul de FSH și activitatea aromatazei foliculare.

Nivelul de testosteron nu este perturbat în menopauză iar nivelul de progesteron, dependent de ovulație, se va diminua în timpul menopauzei.
Funcția tiroidei nu este perturbată de menopauză.

Declinul nivelului de estrogeni care apare în menopauză crește riscul de boli cardiovasculare. Dislipidemia se întalnește frecvent ca o consecință printr-o creștere cu pana la 15% a LDl-co, trigliceridelor.
Se asociază cu modificări în distribuția grasimii corpului, tensiunea arterială, metabolism. Crește riscul de apariție a sindromului metabolic.

Ultimele studii au aratat că menopauza înainte de vârsta de 45 ani crește cu 50% riscul de boală coronariană, evidențiind rolul benefic al estrogenilor în protecția cardiovasculară.
Femeile care intră la menopauză dupa vârsta de 55 ani au un risc crescut de a dezvolta cancer de sân prin expunerea îndelungată la estrogeni.

Prima opțiune terapeutică postmenopauză este terapia hormonală.
Pentru femeile care nu au indicație sau nu doresc să urmeze terapie hormonală de substituție simptomele vasomotorii se reduc ca intensitate și frecvență prin utilizarea inhibitorilor selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS).

Data celei mai recente actualizări a informațiilor: 19.11.2024

De ce să înlocuim zahărul rafinat din alimentație și cu ce?

Zahărul rafinat este un produs prelucrat care conține 99% zaharoză. El se obține din trestie de zahăr (70%) sau din sfeclă de zahăr (30%).

Este folosit frecvent în bucătărie pentru aroma sa, proprietățile speciale de îndulcire, dar și pentru rolul său în conservarea alimentelor.

Medicii atrag atenția că un consum ridicat de zahăr rafinat este asociat cu boli netransmisibile care ridică multe probleme de sănătate, cum ar fi supraponderalitate, obezitate, tulburări de neuro-dezvoltare la copii, risc crescut de carii dentare.

Zahărul rafinat, deși este considerat nesănătos, este utilizat în diverse produse, inclusiv alimente procesate, băuturi răcoritoare sau înghețată.

În schimb, zaharurile naturale au o valoare nutritivă ridicată și o concentrație mare de compuși sănătoși. Acestea compensează efectele negative ale zahărului rafinat, motiv pentru care e de preferat să le folosim.

Puțin zahăr pentru energie…

Poate nu știai, dar corpul nostru funcționează cu zahăr. Organismul procesează carbohidrații din alimente și transformă o mare parte din ei în glucoză (zahăr). Celulele transformă apoi glucoza din sânge și o folosesc pentru a avea energie. Astfel, zahărul nu e chiar așa de rău pentru organism, doar că trebuie să încerci să consumi cât mai puțin zahăr rafinat și să te îndrepți spre alegeri mai sănătoase.

Eliminarea surselor naturale de zahăr care se găsesc în fructe, produse lactate și cereale nu este o alegere nici înțeleaptă, nici sănătoasă. Zaharurile din surse naturale (zahăr nerafinat) includ o varietate de compuși bioactivi, minerale, fibre, antioxidanți și substanțe fitochimice care ajută la scăderea inflamației.

Alternative la zahăr

Mierea de albine, siropul de agave, siropul de arțar, stevia, dar și câteva fructe pot să-ți ofere cantitatea de zahăr de care are nevoie organismul tău. Mierea conține și ea zahăr și nu puțin, aproximativ 80-82%, dar în principal sub formă de glucoză și fructoză. Totuși, licoarea albinelor este considerată un îndulcitor natural, fiind bogată în vitamine și minerale, antioxidanți și enzime, toate cu efecte benefice asupra sănătății.

Sunt mai multe siropuri în comerț: siropul de arțar, siropul de agave care se vând ca alternative la zahăr și pe care le poți folosi. Siropul de arțar este un îndulcitor natural obținut din seva arțarului. Este bogat în zaharuri simple, cum ar fi glucoză și fructoză, care provin din amidonul de arțar. Siropul conține aproximativ 67-68% zahăr și are un indice glicemic mai mic decat zahărul obișnuit.

Siropul de agave, un alt îndulcitor natural, este obținut din sucul de agave, o plantă suculentă originară din Mexic. Acesta este compus în principal din fructoză și glucoză, având un gust dulce. Conține între 70-90% zahăr și are un indice glicemic mai mic decat zahărul obișnuit. Ambele siropuri sunt calorice, așa că trebuie consumate cu moderație, mai ales dacă ții la siluetă..

Fructele îți sunt de ajutor!

Strugurii și stafidele sunt o opțiune sănătoasă. Sunt fructe proaspete care se găsesc vara, toamna și mai nou pe parcursul întregului an în supermarketuri. Din unii struguri se fac stafide, extrem de apreciate în deserturi și chiar în anumite mâncăruri.

În general, strugurii conțin aproximativ 15-20% zahăr, dar această valoare poate fi mai mare sau mai mică în funcție de condițiile de creștere și de soiul specific. Atunci cand mănânci struguri, pe lângă sursa de dulce, mai beneficiezi și de alți nutrienți, cum ar fi vitaminele, mineralele și antioxidanții.

Bananele conțin zahăr natural (aproximativ 14 grame la 100 grame de fruct), în special fructoză, deci poți să le incluzi în dietă. De asemenea sunt bogate în potasiu, vitamina C, vitamina B6, vitamina A, fibre, fier și antioxidanți.

Atunci când te gândești să pui zahăr în ceai, în cafea, să mănânci deserturi cu zahăr sau să bei sucuri și shake-uri dulci, gândește-te la sănătatea ta, la riscul de obezitate, sindrom metabolic, diabet, carii, colesterol crescut, hipertensiune arterială și chiar cancer. Ține la distanță aceste probleme prin alegeri inteligente și sănătoase!

Data celei mai recente actualizări a informațiilor: 20.11.2024