RETINOPATIA DIABETICĂ – COMPLICAȚIE CRONICĂ A DIABETULUI

Diabetul poate produce complicații pe termen lung, cu un impact major atât asupra vieții personale, cât și asupra celei sociale. Printre complicațiile diabetului zaharat, se numără cele oftalmologice precum: anomalii ale corneei, glaucom, cataractă și afectarea nervilor de la nivelul ochiului. Dintre acestea, cea mai frecventă complicație este retinopatia diabetică.

Retinopatia diabetică constituie unul dintre primele semne de afectare vasculară care, dacă nu este depistat și tratat la timp, poate duce la scăderea și chiar la pierderea vederii. Este bine de știut că, în funcție de modificările identificate la examenul fundului de ochi, retinopatia diabetică are mai multe stadii de gravitate. O formă specială de afectare a retinei este maculopatia diabetică, ce afectează zona centrală a retinei.

CARE SUNT FACTORII DE RISC PENTRU RETINOPATIE?

• Menținerea unor valori glicemice mari pe termen lung (hiperglicemia cronică);
• Hipertensiunea arterială cu valori necontrolate;
• Durata diabetului;
• Diverse modificări hormonale, cum sunt cele care apar în sarcină sau pubertate.

Depistarea retinopatiei diabetice

Cea mai simplă metodă de depistare a retinopatiei diabetice este examenul fundului de ochi, realizat cu ajutorul oftalmoscopului de către medicul oftalmolog. De asemenea, se poate folosi un aparat special de fotografiere a retinei (retinofotograf), imaginile fiind interpretate ulterior tot de către medicul oftalmolog.

Controlul oftalmologic pentru depistarea retinopatiei este OBLIGATORIU pentru toți pacienții cu diabet, cu o anumită periodicitate:

• În diabetul zaharat tip 1 începe la pubertate sau la 5 ani după diagnosticare;
• În diabetul zaharat tip 2, se face în momentul diagnosticării diabetului;
• În lipsa retinopatiei, controlul se repetă o dată pe an;
• Dacă a fost deja depistată o formă de retinopatie, frecvența controalelor se stabilește pentru fiecare pacient în parte de către medicul oftalmolog.

Respectarea acestor recomandări permite depistarea în faze ușoare a retinopatiei.

Semnele retinopatiei diabetice

Retinopatia diabetică poate evolua o lungă perioadă fară niciun semn. Este totuși necesar să ne prezentăm la un consult oftalmologic atunci când apar:

• Vederea încețoșată
• Dificultăți la citit
• Vederea dublă
• Dureri la nivelul ochilor
• Senzația de presiune la nivelul ochilor
• Puncte luminoase sau pete în câmpul vizual
• Pierderea vederii periferice.

Retinopatia diabetică poate fi clasificată astfel:

• Retinopatie neproliferativă formă ușoară:microanevrisme, microhemoragii, exudate dure;
• Retinopatie neproliferativă formă severă (preproliferativă).: exudate ,,moi”, anomalii ale microcirculației intraretiniene, anomalii venoase;
• Retinopatie proliferativă.: vase de neoformație, hemoragii vitreene;
• Maculopatie: edem macular, hemoragii sau exudate la nivel macular.

Tratamentul retinopatiei diabetice

Chiar daca retinopatia nu se poate vindeca, tratamentele moderne pot opri sau, cel putin, întârzia progresia bolii. La acestea, trebuie adăugate obligatoriu un bun control glicemic și un bun control al tensiunii arteriale, oprirea fumatului, alcoolului, precum și tratamentul și controlul unor factori asociați precum: obezitatea, dislipidemiile și stresul.

În unele forme de retinopatie, se practică fotocoagularea laser în mai multe ședinte, acest tratament având ca scop prevenirea agravării retinopatiei.

În cazul maculopatiei diabetice, există tratamente injectabile care se administrează intraocular și care pot îmbunătăți semnificativ acuitatea vizuală.

În unele cazuri, este nevoie de intervenții chirurgicale. Extragerea chirurgicală a corpului vitros ( vitrectomia) se face atunci când apar hemoragii intravitroase, iar în alte intervenții se indică în cazul dezlipirii de retină.

Medicul oftalmolog stabilește dacă și când este nevoie de tratamentul cu laser sau de intervenția chirurgicală.

Rețineți! Este posibil să aveți retinopatie proliferativă (cea mai severă formă de retinopatie) și să nu aveți simptome foarte supărătoare. În această formă, există riscul pierderii bruște a vederii (prin hemoragie în corpul vitros din interiorul ochiului sau prin dezlipirea retinei).

Ecografia mamară sau ecografia de sân reprezintă o investigație non-invazivă, realizată cu ajutorul ultrasunetelor. Rolul ei este de a depista afecțiunile mamare în stadiu incipient și de a monitoriza anumite afecțiuni la nivelul sânului. Procedura nu este dureroasă și reprezintă prima metodă de examinare a sânilor pentru femeile sub 40 de ani, femeile gravide sau pentru cele care alăptează.

După vârsta de 40 ani, ecografia mamară devine o investigație complementară mamografiei. În acest moment, examenul mamografic este esențial pentru depistarea focarelor de microcalcificari suspecte.

Investigațiile medicale anuale reprezintă cea mai bună metodă de screening a unor boli grave, cum este cancerul. De aceea, este indicat ca femeile să facă regulat, pe lângă consultația ginecologică, o ecografie mamară. În acest fel, cancerul de sân sau alte afecțiuni ale glandei mamare vor fi descoperite și tratate din timp, înainte să apară complicații.

Când este recomandată ecografia mamară?

Examenul ecografic al sânului este metoda recomandată pentru investigarea inflamațiilor și infecțiilor mamare acute (mastite, abcese mamare) și a traumatismelor mamare.

Ecografia mamară este indicată în următoarele cazuri:

• Pentru investigarea inflamațiilor/infecțiilor mamare acute (mastite, abcese mamare) sau posttraumatic;
• Pentru diferențierea formațiunilor mamare benigne (necanceroase) de cele maligne (canceroase);
• În ghidarea biopsiilor/puncțiilor mamare;
• Când sânii examinați au structură densă și de aceea țesutul se vede mai bine la examenul ecografic decât la cel mamografic;
• Pacienta are implant mamar;
• Există contraindicații pentru radiografie mamară (de exemplu, în timpul sarcinii);
• Prezintă modificări ale mărimii sau formei sânului observate prin autopalpare, modificări de consistență ale sânului necunoscute anterior sau noduli;
• Sunt identificate modificări de culoare sau de textură ale pielii la nivelul unui sân (ulcerații, roșeață, îngroșare localizată);
• În cazul scurgerilor din mamelon;
• Când apar modificări la nivelul mamelonului (cruste, retracție sau inversie de mamelon);
• Noduli la axile (adenopatii);
• În cazul unui risc crescut pentru cancer de sân (istoric familial, istoric personal de cancer mamar, rezultat biopsic incert);
• Patologie benignă a sânului, care trebuie monitorizata în timp (displazie mamară etc.);
• Evaluarea răspunsului la chimioterapie;
• Ca metodă de screening pentru detectarea și diagnosticul afecțiunilor sânului la femeile sub 40 ani sau la femeile gravide și cele care alăptează;
• Investigație complementară pentru mamografie la femeile care au peste 40 ani.

 În ce constă ecografia mamară?

Investigația standard presupune o ecografie mamară bilaterală, la ambii sâni, plus examinarea axilelor. Se poate efectua și ecografie mamară unilaterală, dacă se realizează un control asupra unei modificări unilaterale deja cunoscute sau dacă pacienta are un sân extirpat.

Pentru efectuarea unei ecografii mamare, se aplică pe piept o substanță de consistența unui gel. Ultrasunetele captate de transductor sunt prelucrate sub forma unor imagini care redau structura țesutului mamar, iar aceste imagini pot fi observate pe un monitor special. Rezultatul acestor investigații este disponibil pe loc, fără să fie nevoie de o perioadă de așteptare.

Dacă la analizarea imaginilor se observă leziuni ale sânului, medicul senolog poate recomanda efectuarea unor investigații suplimentare (sonoelastografie, mamografie digitală, mamografie cu tomosinteză).

Pentru un diagnostic sigur, care să stabilească dacă formațiunea este benignă sau malignă, este necesar un examen histopatologic, prin puncție biopsie sau biopsia excizională a leziunii suspecte. După stabilirea unui diagnostic clar, medicul va recomanda pașii necesari pentru tratament: mastectomie (extirparea completă a sânului afectat) sau lumpectomie (îndepărtarea tumorii, cu păstrarea sânului).

Ecografia mamară poate completa parcursul diagnostic în:

• Completarea mamografiei, în cazul unui diagnostic neclar;
• Ecografia poate fi folosită pentru a investiga în detaliu o anomalie suspectă, identificată în timpul mamografiei;
• Diferențierea unui chist de o masă solidă. Chistul este o formațiune benignă în formă de sac, umplut cu lichid. Undele sonore trec mai ușor prin lichid decât printr-o masă solidă, așadar prin intermediul ecografiei se poate determina dacă formațiunea este un chist sau o masă solidă, care poate fi de origine malignă;
• Evaluarea țesutului mamar dens;
• La femeile tinere, în special la cele cu vârsta sub 30 de ani, țesutul mamar este mai dens, iar această densitate crescută a sânului poate ascunde formațiuni suspecte, care nu pot fi observate pe o mamografie. În asemenea cazuri, ecografia poate oferi o imagine mai detaliată și mai clară;
• Evaluarea sânilor cu implanturi;
• Ecografiile pot distinge între materialele folosite pentru implanturi și țesutul mamar, iar acest lucru le face utile în evaluarea femeilor care au implanturi mamare. În cazul lor, ecografia este cea mai sigură metodă de investigație pentru screeningul de cancer mamar, dar și pentru alte probleme care pot să apară, cum ar fi spargerea sau fisurarea unui implant.

Ecografie mamară cu sonoelastrografie (Elastografie)

Elastografia este o metodă ecografică modernă, cu ajutorul căreia se pot diagnostica în mod diferențiat tumorile maligne față de cele benigne, fără efectuarea prealabilă a unei biopsii. Investigația se bazează pe faptul că tumorile maligne sunt mai dure și mai puțin elastice, comparativ cu cele benigne și cu țesutul sănătos. Spre exemplu, o tumoră canceroasă poate fi de până la 28 de ori mai rigidă, comparativ cu țesutul din vecinătate. Astfel, când se aplică o compresiune sau o vibrație, tumora se deformează mai puțin față de țesutul din jur. Astfel, examenul ecografic, completat de o elastografie, contribuie la un diagnostic corect și precoce al cancerului mamar.

Mamografie sau ecografie mamară?

Ecografia mamară se realizează cu ajutorul ultrasunetelor, care nu iradiază corpul, în timp ce mamografia se realizează prin raze X, care au un nivel mediu de iradiere. De aceea, ecografie mamară este recomandată la orice vârstă, în schimb mamografia este indicată anual doar pentru femeile care au peste 40 de ani sau care au formațiuni suspecte la nivelul sânului si anual la femei peste 30 ani cu antecedente oncologice in familie (neoplasm mamar sau ovarian) sau la femei cu anomalii palpatorii, modificari cutanate mamare. În plus, ecografia mamară permite vizualizarea ganglionilor axilari, sub și supraclaviculari și a leziunilor fine, nespecifice, care sunt incerte mamografic.

Cele doua investigații nu se exclud reciproc și se pot efectua una în completarea celeilalte.

Bolile cu transmitere sexuală(BTS)  sau infecțiile cu transmitere sexuală(ITS) sunt, în general, dobândite prin contact sexual. Bacteriile, virusurile sau paraziții care provoacă boli cu transmitere sexuală se pot transmite de la o persoană la alta prin sânge, spermă sau fluide vaginale sau corporale.

Uneori, aceste infecții pot fi transmise nonsexual, cum ar fi de la mame la copiii lor în timpul sarcinii sau al nașterii, sau prin transfuzii de sânge sau ace comune.

ITS nu provoacă întotdeauna simptome. Este posibil să contactați infecții cu transmitere sexuală de la persoane care par perfect sănătoase și care nici măcar nu știu că au o infecție.

Simptome

BTS sau ITS pot avea o serie de semne și simptome, inclusiv fără simptome. De aceea, pot trece neobservate până când apar complicații sau este diagnosticat un partener.

Semnele și simptomele care ar putea indica o ITS includ:

• Leziuni sau umflături pe organele genitale, în zona bucală sau rectală
• Urinare dureroasă sau arzătoare
• Secreție din penis
• Secreții vaginale neobișnuite sau mirositoare
• Sângerare vaginală neobișnuită
• Durere în timpul actului sexual
• Ganglioni limfatici palpabili mai ales în zona inghinala
• Durere în abdomenul inferior
• Febră
• Erupție cutanată la nivelul trunchiului, membrelor inferioare sau superioare

Semnele și simptomele pot apărea la câteva zile după expunere. Cu toate acestea, pot dura ani înainte să aveți probleme vizibile, în funcție de organismul care provoacă ITS.

Cauze

BTS sau ITS pot fi cauzate de:

• Bacterii – Gonoreea, Sifilisul și Chlamydia sunt exemple de ITS care sunt cauzate de bacterii.
• Paraziți – Trichomonaza este o ITS cauzată de un parazit.
• Viruși – ITS-urile cauzate de viruși includ HPV, herpesul genital și HIV.
• Alte tipuri de infecții – virusurile hepatitei A, B și C, infecția cu Shigella și infecția cu Giardia – se pot răspândi prin activitatea sexuală, dar este posibil să fii infectat fără contact sexual.

Factori de risc

Oricine este activ sexual riscă un anumit grad de expunere la o BTS sau ITS.

Factorii care pot crește acest risc includ:

• A face sex neprotejat. Penetrarea vaginală sau anală a unui partener infectat care nu poartă prezervativ din latex crește semnificativ riscul de a obține o ITS. Utilizarea necorespunzătoare sau inconsecventă a prezervativelor poate crește, de asemenea, riscul.
• Sexul oral poate fi mai puțin riscant, dar infecțiile se pot transmite în continuare fără un prezervativ din latex sau un baraj dentar – o bucată subțire, pătrată de cauciuc, făcută din latex sau silicon.
• A avea contact sexual cu mai mulți parteneri. Cu cât aveți mai multe persoane cu care aveți contact sexual, cu atât riscul este mai mare.
• Având antecedente de ITS. Având o ITS, este mult mai ușor să se instaleze pentru o altă ITS.
• A fi forțat să se angajeze în activități sexuale. Confruntarea cu violul sau agresiunea este dificilă, dar este important să consultați un medic cât mai curând posibil pentru a primi screening, tratament și sprijin emoțional.
• Injectarea drogurilor. Distribuirea acelor răspândește multe infecții grave, inclusiv HIV, hepatita B și hepatita C.

Jumătate din noile ITS apar la persoanele cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani.

Complicații

Deoarece multe persoane aflate în stadiile incipiente ale unei BTS sau ITS nu prezintă simptome, screening-ul pentru ITS este important pentru a preveni complicațiile.

Complicațiile posibile includ:

• Dureri pelvine
• Complicații ale sarcinii
• Inflamația ochilor
• Artrită
• Boală inflamatorie pelvină
• Infertilitate
• Boala de inimă
• Anumite tipuri de cancer, cum ar fi cancerele de col uterin și rectale asociate cu HPV

Transmiterea de la mame la sugari

Anumite ITS – cum ar fi gonoreea, chlamydia, HIV și sifilisul – pot fi transmise de la mame la copiii lor în timpul sarcinii sau al nașterii. ITS la sugari pot provoca probleme grave sau chiar decesul. Toate femeile însărcinate trebuie testate pentru aceste infecții și tratate acolo unde este cazul.

Prevenirea

Există mai multe modalități de a evita sau de a reduce riscul de BTS sau ITS.

• Abstinență. Cea mai eficientă modalitate de a evita ITS este să nu faci (să te abții de la) sex.
• Stai cu un partener neinfectat. O altă modalitate sigură de a evita ITS este să rămâneți într-o relație de lungă durată în care ambele persoane fac sex doar între ele și niciun partener nu este infectat.
• Așteptați și testați. Evitați actul sexual vaginal și anal cu noi parteneri până când acestia au fost testați pentru ITS. Sexul oral este mai puțin riscant, dar folosește un prezervativ din latex sau un baraj dentar pentru a preveni contactul piele cu piele între mucoasele orale și genitale.
• Vaccineaza-te. Vaccinarea devreme, înainte de expunerea sexuală, este, de asemenea, eficientă în prevenirea anumitor tipuri de ITS. Sunt disponibile vaccinuri pentru a preveni papilomavirusul uman (HPV), hepatita A și hepatita B.
• Utilizați prezervative și barajele dentare în mod constant și corect. Utilizați un nou prezervativ din latex sau un baraj dentar pentru fiecare act sexual, fie oral, vaginal sau anal. Nu utilizați niciodată un lubrifiant pe bază de ulei, cum ar fi vaselina, cu un prezervativ din latex sau un baraj dentar.

Prezervativele fabricate din membrane naturale nu sunt recomandate deoarece nu sunt eficiente în prevenirea ITS. De asemenea, rețineți că, în timp ce prezervativele din latex vă reduc riscul de expunere la majoritatea ITS, ele oferă mai puțină protecție pentru ITS care implică răni genitale expuse, cum ar fi HPV sau herpesul.

De asemenea, formele de contracepție fără barieră, cum ar fi pilulele contraceptive sau dispozitivele intrauterine (DIU), nu protejează împotriva ITS.

• Înainte de orice contact sexual serios, comunicați cu partenerul dumneavoastră despre practicarea unui sex mai sigur. Asigurați-vă că sunteți de acord în mod specific asupra activităților care vor fi și nu vor fi OK.
• Luați în considerare circumcizia masculină. Pentru bărbați, există dovezi că circumcizia poate ajuta la reducerea riscului de a dobândi HIV de la o femeie cu HIV cu până la 60%. Circumcizia masculină poate ajuta, de asemenea, la prevenirea transmiterii HPV genital și a herpesului genital.

Consultă imediat un medic înainte de a începe să faci sex cu un nou partener sau dacă:

• Sunteți activ sexual și este posibil să fi fost expus la o ITS
• Aveți semne și simptome ale unei ITS
• Te gândești să devii activ sexual sau ai 21 de ani – oricare dintre acestea survine mai întâi

Obezitatea și hipertensiunea arterială (HTA)

Obezitatea, definită prin IMC (indice masa corporală) ≥ 30 kg/m2, conform OMS, este considerată o problemă de sănătate globală cu prevalență în creștere la nivel mondial.

Creșterea cazurilor de obezitate în ultimii 30 de ani

În ultimii 30 de ani, multe țări au înregistrat dublarea sau triplarea cazurilor diagnosticate cu obezitate indiferent de vârstă.

Obezitatea și comorbiditățile asociate

Obezitatea este asociată cu diferite comorbidități care cresc riscul de morbiditate și mortalitate. Dintre acestea, hipertensiunea arterială (HTA) se întâlnește cel mai des și constituie un factor de risc major pentru accident vascular, infarct de miocard și boală vasculară.

Scăderea în greutate și controlul HTA

Conform ghidurilor, scăderea în greutate este recomandată să înceapă de la IMC ≥ 25 kg/m2, care asociază cel puțin o comorbiditate. În special, creșterea circumferinței taliei este un important factor medical. Obiceiurile alimentare sănătoase, ca parte din managementul HTA, pot controla și preveni dezvoltarea bolilor cardiovasculare.

Dieta Mediteraneană și controlul HTA

Standardul de aur al recomandărilor alimentare este reprezentat de dieta Mediteraneană. Aceasta include cantități importante de fructe, legume, nuci și semințe, precum și consum moderat de produse din peste, fructe de mare, pui și lactate. Se recomandă reducerea consumului de carne roșie și procesată, precum și de produse zaharoase. Dieta Mediteraneană recomandă consumul de ulei de măsline și consumul regulat în cantități reduse de vin, în special cel roșu.

Reducerea consumului de sare în controlul HTA

Reducerea consumului de sare în alimentație are beneficii în controlul presiunii arteriale. AHA nu recomandă dietele paleo, keto sau raw food pentru beneficiile sau prevenirea bolilor cardiovasculare.

Medicamentele antihipertensive pentru pacienții obezi

Medicația hipotensivă, cum ar fi inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA), blocanții receptorilor angiotensinei II (ARB), blocanții canalelor de calciu și blocanții beta-adrenergici, sunt considerate terapia de primă linie în tratamentul HTA la pacienții cu diabet de tip 2 și obezitate.

Beneficiile scăderii în greutate pentru pacienții obezi

Conform studiilor, scăderea în greutate cu cel puțin 10% la persoanele obeze este asociată cu o reducere a evenimentelor cardiovasculare. În plus, scăderea în greutate cu 2-5% din greutatea corporală poate aduce îmbunătățiri importante ale stării generale de sănătate.

Abordarea combinată a scăderii în greutate pentru persoanele obeze

Scăderea în greutate se bazează pe recomandări privind efortul fizic, modificarea stilului de viață, restricții calorice și poate include utilizarea de medicamente aprobate, precum analogii de receptor GLP1, pentru scăderea în greutate la persoanele cu IMC ≥ 30 kg/m² sau ≥ 27 kg/m² în prezența unui factor de risc (HTA, diabet și dislipidemie).

Dacă vă preocupați de obezitate, hipertensiune arterială sau diabet zaharat și doriți să primiți îngrijire personalizată de la medici specialiști în domeniu, nu ezitați să completați formularul de de programare pentru o consultatie.

Echipa noastră de medici vă stă la dispoziție pentru a vă oferi cele mai bune soluții, scheme de tratament (dacă este cazul), recomandări de analize si o dietă adecvată pentru un stil de viață sănătos.