Ficatul gras non-alcoolic (FGNA) reprezintă spectrul afecțiunilor hepatice prin infiltrarea grasă a ficatului (peste 5% din hepatocite – steatoză). Injuria hepatocitară se evidențiază prin: steatoză, necroză focală și inflamație (steatohepatita non-alcoolică – FGNA), distrugerea celulelor hepatice cu evoluție spre fibroză și ciroză.
Se estimează că, la momentul actual, în lume există aproximativ 1 miliard de persoane care prezintă ficat gras non-alcoolic.
Patogeneză FGNA este complexă și este incomplet elucidată până în prezent.
La ora actuală se consideră că mecanismul injuriei hepatocitare din cardul ficatului gras non-alcoolic este rezultatul unor agresiuni survenite simultan, în principal de la nivelul țesutului adipos și al intestinului (microfloră intestinală).
Insulino-rezistența (IR) este definită că inabilitatea insulinei de a transporta glucoză la nivelul celulelor țintă.
Pacienții cu ficat gras non-alcoolic prezintă insulino-rezistență hepatică, musculară și la nivelul țesutului adipos, ceea ce face ca insulino-rezistența să joace un rol major în patogeneză FGNA.
Cum se stabilește diagnosticul de ficat gras non-alcoolic?
Diagnosticul de ficat gras non-alcoolic este dat de : examenul clinic, analize medicale, determinările biologice și ecografice a steatozei hepatice. Pentru diagnosticul de steatoză hepatică non-alcoolică (SHNA) se folosește determinarea Fibromax.
Fibromax reprezintă o analiză medicală de laborator, în care sunt combinate următoarele 5 teste neinvazive și care oferă un serviciu complet de diagnosticare hepatică dintr-o singură probă de sânge:
Fibrotest : evaluează gradul fibrozei hepatice – fibroza reprezintă o cicatrice difuză a ficatului apărută că o reacție la atacul virusului, grăsimilor sau alcoolului.
Actitest : evaluează activitatea ficatului provocată de virus – inflamația din hepatitele virale cronice B și C.
Steatotest : evaluează supraîncărcarea în grăsime, respectiv gradul de steatoză hepatică – steatoza : acumularea de grăsime în ficat provocată de anomalii ale metabolismului numită în mod curent „ficat gras”.
Nashtest : evaluează inflamația pentru bolile metabolice : diabet zaharat, exces ponderal, dislipidemie, rezistența la insulină și prezența steatohepatitei non-alcoolice la pacienții cu aceste boli cronice.
Ashtest : evaluează inflamația ficatului provocată de alcool.
Evenimentele cardiovasculare sunt principala cauza de mortalitate la pacienții cu steatoză hepatică non-alcoolică. Acestea sunt urmate de mortalitatea legată de malignitate și abia apoi mortalitatea legată de bolile de ficat.
Steatoza hepatică non-alcoolică reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze de transplant hepatic în SUA. Alte cauze frecvente, mai des întâlnite decât aceasta sunt: infecția cu virus C (HCV) și boală alcoolică a ficatului.
Este de așteptat ca steatoza hepatică non-alcoolică ca în următorii ani să devină indicația principală.
Tratamentul se bazează pe modificarea stilului de viață, scăderea în greutate prin diminuarea grăsimii viscerale. În cazuri atent selecționate se recomandă terapia farmacologică.
Sursă text:
Dr. Filip Marilena Iuliana – medic primar diabet zaharat, nutriție și boli metabolice