Despre otita medie cronică seroasă
Otita medie cronică seroasă, o afecțiune subtilă și care poate fi trecută cu vederea uneori, influențează negativ dezvoltarea unui copil dacă nu este tratată corespunzător și la timp!
Dr. Mihai Condrat, medic specialist ORL pediatrie, competență în endoscopie bronșică, explică simptomele acestei afecțiuni, importanța diagnosticării corecte și rolul unui specialist dedicat copiilor.
Ce este otita medie cronică seroasă?
În sezonul rece, afecțiunile respiratorii sunt foarte frecvente. Copiii merg în colectivitate și sunt expuși la o multitudine de bacterii și virusuri. Sistemul lor imunitar, aflat încă în dezvoltare, este vulnerabil la contactul cu acești agenți patogeni. Frigul și schimbările bruște de temperatură accentuează acest aspect.
Otita medie cronică seroasă este o afecțiune care poate afecta un copil mic, care nu are capacitatea de a-și exprima clar disconfortul. Netratată la timp, această afecțiune îi poate influența dezvoltarea pe termen lung.
Cunoscută și sub denumirea de “glue ear”, otita medie cronica seroasă implică acumularea unui lichid vâscos în spatele timpanului, pe termen lung, fără să fie prezentă o infecție activă.
Cauza acesteia este, de multe ori, reprezentată de ventilația defectuoasă a urechii medii prin trompa lui Eustachio, dată de obstrucția nazală persistentă (ex: hipertrofia adenoidă, rinita alergică).
Ce simptome are otita medie cronică seroasă?
Cum pot identifica părinții simptomele?
Această afecțiune poate fi mai greu de identificat la copiii mici, care nu pot exprima clar ceea ce simt. De multe ori, simptomele nu sunt cele clasice ale unei otite acute: durere de ureche, febră. Astfel, părinții observă uneori o scădere temporară a acuității auditive asociată cu tendința copilului de a vorbi mai tare.
Aceste aspecte pot fi însoțite de o serie de efecte secundare date de respirația nazală dificilă pe termen lung:
- somn agitat
- stertor nocturn (respirație zgomotoasă, uneori cu apnee
- modificări ale comportamentului
- întarziere în dezvoltarea limbajului
- dificultăți în concentrare
Aceste semne pot fi ușor confundate cu alte probleme legate de sănătatea copilului.
Din păcate, părinții nu recunosc întotdeauna legătura dintre aceste simptome și o problemă ORL.
Ce complicații poate avea otita medie cronică seroasă?
Deseori, deoarece micuții nu se pot concentra la activitățile zilnice, fie că este vorba de activități educaționale, fie de jocuri, care sunt esențiale pentru învățarea timpurie, copiii ajung sa fie trimiși la terapeut, fără a primi un diagnostic corect.
Fără un diagnostic și tratament adecvat, această afecțiune poate avea repercusiuni pe termen lung, astfel încat acesti copii se pot confrunta cu problemele de fonetică și articulare a vorbirii, precum și dificultăți în înțelegerea textului citit.
Otita medie cronică seroasă poate afecta dezvoltarea limbajului dacă nu este tratată din timp.
Care sunt pașii pe care ar trebui să îi urmeze părinții dacă suspectează că micuțul lor ar putea suferi de otită medie cronică seroasă?
Primul pas este observarea atentă a comportamentului copilului.
Reprezintă indicii importante semne precum:
- lipsa reacțiilor la anumite sunete
- vorbirea mai tare decât de obicei
- modificări comportamentale
- dificultăți de concentrare
- respirație nazală dificilă cronică
- sforăitul
- somnul neodihnitor
Dacă părinții remarcă astfel de simptome se recomandă consultul la un medic specialist ORL pediatru cât mai curând.
Diagnosticarea acestei afecțiuni implică un consult asociat deseori cu o serie de investigații complementare, precum fibroscopia nazală si timpanograma (un test care evaluează funcția urechii medii).
După diagnostic, tratamentul variază în funcție de severitatea afecțiunii:
- În cazurile ușoare, de obicei, se recomandă tratamente medicamentoase pentru reducerea inflamației și ameliorarea drenajului lichidului din urechea medie.
- În situațiile mai complicate sau cronice, poate fi necesară intervenția chirurgicală, care implica drenajul lichidului din urechea medie si plasarea unui tub de ventilație la nivelul timpanului, pentru a facilita aerisirea urechii medii.
De multe ori însă, aceste intervenții la nivelul urechii se asociază, în aceeași etapă, cu o serie de intervenții la nivel oro-nazal: îndepărtarea țesutului adenoidian, ablația / reducerea amigdalelor palatine.
Aceste intervenții sunt menite să amelioreze respirația dificilă și să reducă frecvența și durata episoadelor infecțioase din această sferă.
Cel mai important este ca părinții să nu ignore aceste simptome și să nu încerce tratamente fără supraveghere medicală. Diagnosticarea și tratamentul precoce pot preveni complicațiile și îi pot oferi copilului șansa unei dezvoltări armonioase.
Importanța unui medic ORL pediatru
Medicul ORL pediatru are experiența necesară pentru a recunoaște această afecțiune și dispune de echipamente de investigație adecvate acestei vârste. De exemplu, utilizarea unui fibroscop pediatric subțire permite examinarea cavității nazale inclusiv a copiilor mai mici de un an.
Această abordare completă, de la diagnostic la tratament medicamentos și/sau chirurgical, precum și recuperarea ulterioară, asigură copilului șansa de a se dezvolta armonios, de aceea alegerea medicului este esențială.
Sursă text: Dr. Condrat Mihai, Medic specialist ORL și Chirurgie Cervico-facială, Competență endoscopie bronșică
Data celei mai recente actualizări a informațiilor: 04.03.2025