Piciorul diabetic

Diabetul zaharat este cauzat atunci când pancreasul produce o cantitate insuficientă de insulină (hormon produs de pancreas pentru a controla glicemia) sau corpul are rezistență la insulină (nu poate utiliza eficient insulina produsă).

Diabetul zaharat dezechilibrat determină în timp complicații, cum ar fi leziuni ale nervilor picioarelor.

Despre piciorul diabetic

Piciorul diabetic include una sau mai multe dintre următoarele afecţiuni ale piciorului la o persoană cu diabet zaharat recent sau anterior diagnosticat:

neuropatie periferică
boală arterială periferică
infecţie
ulcer(e)
neuro-osteoartropatie
gangrenă
amputaţie

Ulceraţia piciorului se numără printre cele mai grave complicaţii ale diabetului, se asociază cu reducerea calităţii vieţii persoanelor afectate și constituie o sursă importantă pentru costurile financiare ale acestor persoane.

Din ce cauze apare ulcerația piciorului?

Circulație slabă. Nivelul ridicat al glicemiei poate afecta vasele de sânge, cu scăderea fluxului sanguin la nivelul piciorului. Această circulație deficitară poate afecta pielea, contribuind la formarea ulcerelor, împiedicând în același timp vindecarea rănilor.

Unele bacterii și fungi se dezvoltă foarte ușor atunci când sunt valorile glicemiilor crescute. Infectille bacteriene și fungice mențin un mediu septic și complică ulcerele.

Gangrena este o complicație foarte gravă, care poate duce la necesitatea amputării piciorului pentru a salva viața persoanei.

Leziunile nervilor (neuropatie)

Nivelul crescut al glicemiei poate deteriora, în timp, nervii piciorului, prin diminuarea capacității unei persoane de a percepe durerea și presiunea.

Astfel, este ușor să se dezvolte calusuri din cauza presiunii, și să rănească accidental pielea, țesutul moale, oasele și articulațiile. De-a lungul timpului, deteriorarea oaselor și a articulaților poate modifica dramatic forma piciorului.
Leziunile nervilor, respectiv neuropatia, pot slăbi, de asemenea, anumiți mușchi ai piciorului, contribuind și mai mult la deformarea acestuia.

Ulcere apar de obicei la o persoană cu diabet zaharat care prezintă simultan unul sau mai mulţi factori de risc, cum ar fi neuropatia diabetică periferică și/sau boala arterială periferică în asociere cu un eveniment/factor precipitant.

Simptome

Pe măsură ce pacientul pierde capacitatea de a sesiza durerea, senzația de cald sau rece, riscul de rănire a picioarelor crește. Leziuni care ar cauza în mod normal durere (de exemplu, pășind pe o așchie, purtând pantofi care provoacă bășici, dezvoltând o unghie încarnată) pot să nu fie simțite de care persoanele cu neuropatie, astfel încât o rană mică are potențialul de a se dezvolta într-un ulcer mare.

Se observă de obicei mai întâi la degete, dar pe măsură ce boala progresează, simptomele pot urca, treptat, spre gambe. Pe parcurs, se poate pierde capacitatea de a simți durerea, ceea ce crește foarte mult riscul de rănire.

Deteriorarea vaselor de sânge de la nivelul picioarelor poate provoca leziuni tisulare, cum ar fi ulcerațiile sau rănile.

Unele dintre cele mai grave complicații sunt ulcerele piciorului care pot progresa pana la nevoia de amputare a unui deget, în cazuri extreme talpa sau întregul picior pentru a salva viata pacientului.

Diagnostic

Medicul stabilește diagnosticul de neuropatie diabetică pe baza simptomelor și a unui examen fizic, în timpul căruia poate observa leziuni, ulcere și răni la nivelul piciorului.

Se recomandă ca toate persoanele cu diabet să beneficieze de un consult amănunțit al picioarelor cel puțin o dată pe an.

Cu ocazia controalelor periodice, medicul verifică picioarele pentru a depista eventualele inflamații, piele crăpată, bășici și probleme osteo-articulare.

Testele diagnostic pentru neuropatia diabetica sunt:

Testul cu filamentul

Medicul va trece un fir moale de nailon (monofilament) peste anumite zone ale corpului pentru a îți verifica sensibilitatea la atingere.

Testul cu diapazonul

Medicul plasează un diapazon pe picioarele pacientului, în tip ce acesta vibrează, pentru a verifica percepţia vibratorie.

Testarea sensibilităţii termice

Cu ajutorul unui dispozitiv care prezintă două capete de temperaturi diferite medicul verifică percepţia termică de la nivelul picioarelor.

Testarea sensibilităţii dureroase

În cadrul acestei testări medicul va verifica percepţia dureroasă cu ajutorul unui obiect ascuţit.

Teste de conducere nervoasă

Acest test măsoară viteza cu care nervii din brațe și picioare conduc semnale electrice, fiind folosit frecvent pentru diagnosticarea sindromului de tunel carpian.

Electromiografie (EMG)

Realizat frecvent împreună cu testele de conducere nervoasă, EMG măsoară descărcările electrice produse în mușchii tăi.

Teste neurovegetative

Dacă prezinți simptome de neuropatie vegetativă, se pot efectua teste speciale pentru a determina modul în care se schimbă tensiunea arterială în diferite poziții ale corpului și dacă transpiri normal.

Tratament pentru piciorul diabetic

Tratamentul piciorului diabetic se adresează atât factorilor de risc, cât și leziunii propriu zise:

Optimizează controlul glicemic, utilizând insulinoterapia, dacă este necesar
Tratează edemul sau malnutriţia, dacă sunt prezente
Tratează factorii de risc cardiovascular
Tratează depresia sau alte afecţiuni psiho-sociale

Tratamentul ulcerelor superficiale (care implică doar straturile superioare ale pielii) include curățarea ulcerului realizată de un cadru medical.

Dacă piciorul este infectat, sunt prescrise antibiotice iar zona ulcerată este curățată și tratată local, de două ori pe zi.

La nivelul zonei afectate nu este recomandată presiune mecanică, de aceea este indicat repausul la pat sau în caz de necesitate, utilizarea unor talonete personalizate în zona ulcerată a piciorului.

Ulcerele care se extind în straturile profunde ale piciorului, care implică mușchi și oase necesită, de obicei, spitalizare.

Chirurgia poate fi necesară pentru a elimina osul infectat sau pentru a stabiliza zona afectată si a prelua din presiunea exercitată pe ulcer.

În cazul în care o parte a degetelor, sau chiar piciorul, devin grav deteriorate, cu zone de țesut mort (gangrenă), poate fi necesară amputarea parțială sau totală.
Amputarea este indicată pacienților care nu se vindecă în ciuda tratamentului adecvat sau a căror sănătate este amenințat de gangrenă. Gangrenă netratată poate pune viața în pericol.