Ecografia de sarcină

Care sunt tipurile de ecografii utilizate în sarcină?

În sarcină se utilizează ecografia transvaginală și ecografia transabdominală.

Ecografia transvaginală este folosită la începutul sarcinii. Ecografia transabdominală este folosită pe parcursul întregii sarcini. De regulă, se efectuează o ecografie inițială pentru confirmarea sarcinii și câte una în fiecare trimestru. Sunt neinvazive, oferă siguranță pentru mamă și făt.

Cum se realizează ecografia de sarcină?

Ecografia transvaginală se efectuează în cadrul examenului ginecologic, cu pacienta în decubit dorsal, genunchii flectați și ușor depărtați. Este indicata golirea vezicii urinare anterior. Procedura este nedureroasă și permite evaluarea cavității uterine cu o sondă endocavitară de calibru mic pentru confirmarea sarcinii încă de la 4‑5 săptămâni.

Ecografia transabdominală se realizează cu pacienta în decubit dorsal, folosind un transductor care emite și recepționează ultrasunetele reflectate de către uter și făt. Undele sunt prelucrate electronic și se generează imagini 2D ale fătului în uter. Imaginile pot fi vizualizate de către mama pe monitorul ecografului. 

Ecografia 3D și 4D se efectuează similar ecografiei 2D, capteaza imagini din mai multe unghiuri pentru a crea o imagine detaliată a fătului. Aceste metode sunt utile pentru identificarea anumitor anomalii congenitale greu detectabile prin ecografia 2D, cum ar fi spina bifida, palatoschizis sau polidactilia. Ecografiile 4D, care oferă imagini tridimensionale în mișcare, sunt recomandate între săptămânile 26-32. 

Când este recomandată ecografia de sarcină?
Ecografia transvaginală confirmă prezența sarcinii prin vizualizarea sacului gestațional la 4-5 săptămâni, iar embrionul poate fi vizualizat la 5-6 săptămâni de sarcină.

Ecografia transabdominală de trimestrul I evaluează vârsta sarcinii în funcție de ultima menstruație și stabilește data estimativă a nașterii. În această etapă, se verifică implantarea corectă a embrionului și a numărul de embrioni. De asemenea, se evaluează translucența nucală, un parametru important pentru detectarea riscului de sindrom Down și alte boli cromozomiale.

Morfologia fetală de trimestrul II se efectuează între săptămânile 19 și 22 și analizează dezvoltarea fătului, inclusiv structura organelor fetale (organe intratoracice și intraabdominale). Tot în această etapă se analizează extremitățile cefalice, membrele superioare și inferioare, și coloana vertebrală.

Ecografia de trimestrul III se realizează între 28 și 33 de săptămâni pentru monitorizarea dezvoltării fătului, măsurând circumferința craniană și lungimea femurului. Se aduc informații despre dezvoltarea vaselor cerebrale și ombilicale și maturizarea placentei. Această etapă permite calcularea indicilor de rezistență ai arterelor uterine prin ecografia Doppler.

Pe lângă ecografiile de morfologie fetală, medicul obstetrician poate recomanda ecografii suplimentare în funcție de evoluția sarcinii. Este frecvent recomandată o ecografie înaintea nașterii, în săptămânile 36-38, pentru a determina poziția fătului, a cordonului ombilical și a stabili modalitatea optimă de naștere (cezariană sau naștere vaginală).

În cazul amniocentezei se poate folosi ecografia abdominală cu ghidaj. Amniocenteza este o procedură invazivă de diagnostic care implică recoltarea de lichid amniotic prin puncție, pentru a determina riscul de malformații genetice fetale.

Distribuie acest articol

Facebook
WhatsApp
Email
LinkedIn