Vitaminele sunt substanțe organice esențiale, necesare în cantități mici pentru funcționarea optimă a organismului. Ele nu pot fi sintetizate în corp și trebuie obținute prin alimentație.

Vitaminele se împart în două mari categorii:

• liposolubile (A, D, E, K)
• hidrosolubile (complexul B și vitamina C)

Vitaminele hidrosolubile

Vitaminele hidrosolubile au ca și caracteristici următoarele:

– sunt esențiale în metabolism, sinteza de enzime, producerea de energie și funcționarea sistemului nervos
– se dizolvă în apă
– nu se stochează în organism (cu excepția vitaminei B12)
– sunt eliminate prin urină
– carențele apar rapid, iar aportul trebuie reînnoit constant prin alimentație.

Complexul de vitamine B include 8 vitamine cu roluri interconectate: B1 (tiamină), B2 (riboflavină), B3 (niacină), B5 (acid pantotenic), B6 (piridoxină) , B7 (biotină) , B9 (acid folic)  și B12 (cobalamină).

Deficiențele de vitamine B afectează sistemul nervos, imunitar și metabolismul celular.

Excesul este rar, dar posibile efecte adverse pot apărea la administrare în doze mari (injectabil, terapeutic).

Vitamina C este un puternic antioxidant și este implicată în imunitate, absorbția fierului și sinteza colagenului.
Aceasta se distruge ușor prin procesare termică.

Carența de vitamina C duce la scorbut, o boală severă a țesutului conjunctiv.

Absorbția vitaminelor

Absorbția vitaminelor depinde de factori precum:

– starea sistemului digestiv
– prezența altor nutrienți
– forma în care sunt administrate
– momentul din zi când sunt administrate.

Vitaminele hidrosolubile se absorb mai bine pe stomacul gol, dar se recomandă consumul cu apă.

Deficiențe și toxicitate

Hipovitaminoza reprezintă un aport insuficient de vitamine și duce la simptome precum oboseală, anemie, tulburări neurologice.

Avitaminoza reprezintă lipsă totală  si cauzează boli severe precum Beri-Beri ( vitamina B1), pelagra (vitamina B3).

Hipervitaminoza (aport foarte ridicat) este rară pentru vitaminele hidrosolubilă și este posibilă doar în doze terapeutice mari.

Recomandări referitoare la vitamine

• Alimentația echilibrată rămâne cea mai bună sursă de vitamine.
• Suplimentele nu înlocuiesc mâncarea și pot avea interacțiuni sau efecte adverse.
• Absorbția este optimă dacă se respectă combinațiile alimentare și orele de administrare.
• Este necesar ca suplimentele să fie administrate responsabil, doar la recomandarea medicului.

Complexul de vitamine B

În continuarea articolului îți prezentăm informatii detaliate despre vitaminele hidrosolubile din complexul B.

Vitamina B1 – Tiamina

Roluri principale:

• Esențială pentru metabolismul glucidic și producerea de energie.
• Participă la funcționarea sistemului nervos, muscular și cardiovascular.
• Ajută la producția de acetilcolină (neurotransmițător important).

Sursele naturale de vitamina B1 sunt : drojdia de bere, germeni de grâu, pâine integrală, semințe, carne de porc, ficat.

Deficitul de vitamina B1 provoacă boala Beri-Beri (uscată = neuropatii, umedă = insuficiență cardiacă).
Atunci când în corp există un deficit te confrunți cu urmatoarele simptome: oboseală, pierdere în greutate, afectare nervoasă și musculară.

Excesul de vitamina B1 este rar și aceasta se elimină prin urină. În doză foarte mare injectabilă poate da reacții anafilactice.

 

Vitamina B2 – Riboflavina

Roluri principale:

• Implicată în reacții de oxido-reducere (respirația celulară)
• Susține vederea, sănătatea pielii și dezvoltarea organismului
• Are efect benefic asupra metabolismului energetic

Sursele naturale de vitamina B2 sunt: lactate, ouă, carne, ficat, legume verzi, cereale integrale, ciuperci, drojdie.

Deficitul de vitamina  B2 provoacă cheiloză (fisuri buze), stomatită, fotosensibilitate, erupții cutanate.
De asemenea deficitul este asociat cu afecțiuni digestive, hepatice sau consum excesiv de alcool.

Excesul de vitamina B2 este eliminat prin urină (culoare galben intens) și este foarte rar toxic.

 

Vitamina B3 – Niacina (acid nicotinic / nicotinamidă)  

Roluri principale:

• Esențială în peste 400 reacții enzimatice (oxido-reducere)
• Ajută la metabolismul glucidelor, proteinelor și lipidelor
• Contribuie la sănătatea pielii, a sistemului nervos și cardiovascular

Sursele naturale de vitamina B3 sunt: drojdia de bere, carne slabă (pui, vită), ficat, pește, arahide, cereale integrale.

Organismul o poate sintetiza din triptofan (aminoacid din proteine).

Deficitul de vitamina B3 provoacă pelagra – caracterizată prin cele 3 „D”: dermatită, diaree, demență (și, netratată, moarte).

Alte simptome ale deficitului de vitamina B3 sunt: oboseală, iritabilitate, pierderea apetitului.

Referitor la excesul de vitamina B3: doze mari terapeutice cauzează înroșirea pielii (flush), mâncărimi, tulburări digestive, afectare hepatică.

 

Vitamina B5 – Acid pantothenic

Roluri principale:

• Componentă a coenzimei A, implicată în metabolismul energetic și sinteza acizilor grași, colesterolului, hormonilor steroidieni și neurotransmițătorilor.

Sursele naturale de vitamina B5 sunt: ouă, lactate, carne de pui, organe (ficat, rinichi), cereale integrale, leguminoase, avocado.

Deficitul de vitamina B5 este rar, dar poate provoca oboseală, insomnie, iritabilitate, greață, crampe musculare, parestezii (arsuri la nivelul picioarelor).

Excesul de vitamina B5 este foarte rar toxic. Doze foarte mari pot cauza diaree.

 

Vitamina B6 – Piridoxină

Roluri principale:

• Coenzimă pentru metabolismul aminoacizilor.
• Implicată în sinteza neurotransmițătorilor (serotonină, dopamină, GABA).
• Necesara formării hemoglobinei.

Sursele naturale de vitamina B6 sunt: carne de pui, banane, cartofi, cereale integrale, nuci, leguminoase.

Deficitul de vitamina B6 cauzează dermatită seboreică, glosită, iritabilitate, depresie, confuzie, anemie microcitară.

Excesul de vitamina B6, în doze mari, atunci când se administrează suplimente prelungite determină neuropatie periferică reversibilă.

 

Vitamina B7 – Biotină

Roluri principale:

• Cofactor pentru enzime implicate în metabolismul acizilor grași, glucidelor și aminoacizilor
• Sprijină sănătatea pielii, părului și unghiilor

Sursele naturale de vitamina B7 sunt: gălbenuș de ou, nuci, soia, legume verzi, ficat.

Deficitul de vitamina B7 cauzează căderea părului, erupții cutanate, oboseală, depresie, furnicături la nivelul extremităților.
Deficitul poate fi cauzat de consum excesiv de albuș crud (conține avidină, care blochează absorbția biotinei).

Excesul de vitamina B7 este foarte rar, nu s-au raportat efecte toxice semnificative.

 

Vitamina B9 – Acid folic / Folat

Roluri principale:

• Esențial în sinteza ADN și ARN
• Implicat în diviziunea celulară și formarea hematiilor
• Previne defectele de tub neural în sarcină

Sursele naturale de vitamina B9 sunt: legume verzi (spanac, broccoli), citrice, leguminoase, ficat.

Deficitul de vitamina B9 cauzează:

▪ Anemie megaloblastică, oboseală, iritabilitate, tulburări de memorie

▪ În sarcină: risc crescut de defecte congenitale

Referitor la excesul de vitamina B9, doze mari pot masca deficitul de vitamina B12 și pot întârzia astfel diagnosticul.

 

Vitamina B12 – Cobalamină

Roluri principale:

• Formarea hematiilor
• Funcționarea normală a sistemului nervos
• Metabolismul acizilor grași și aminoacizilor

Sursele naturale de vitamina B12 sunt exclusiv animale: carne, lactate, ouă. Astfel, vegetarienii stricți este necesar sa administreze suplimente de vitamina B 12.

Deficitul de vitamina B12 cauzează anemie pernicioasă, tulburări neurologice (amorțeală, pierdere echilibru), oboseală severă.

Excesul de vitamina B12 este rar toxic, doze mari pot provoca acnee, rozacee.

Vitamina C

Vitamina C poartă și denumirea de acid ascorbic.

Roluri principale:

• Antioxidant puternic, protejează celulele
• Sinteza colagenului: sănătatea pielii, vaselor de sânge, oaselor, cartilajelor.
• Crește absorbția fierului non-hemic
• Sprijină imunitatea

Sursele naturale de vitamina C sunt: citrice, kiwi, căpșuni, ardei gras, roșii, broccoli.

Deficitul de vitamina C cauzează scorbut: gingii sângerânde, pierderea dinților, vindecare lentă a rănilor, oboseală.

Excesul de vitamina C cauzează tulburări digestive, risc de calculi renali oxalici.

La Novus Medical, ne dedicăm sănătății tale în totalitate. Echipa noastră este constant implicată în formare continuă medicală pentru a asigura tratamente și abordări terapeutice optime.
Îți sunt necesare și alte sfaturi alimentare sau te confrunți cu un deficit nutrițional pe care ai nevoie să îl depășești? Specialiștii în nutriție îți stau la dispoziție. Stabilește o programare prin formularul de mai jos sau prin click aici.

Surse:
Rezumat curs efectuat de As. Diana Vasii
https://www.oamr.ro/, autor: TIBREA MICHAELA CORINA PHD, ASIST MED PR S ȘEFĂ, IRGH O FODOR CLUJ NAPOCA

Tot ce trebuie să știi despre Testul Babeș-Papanicolau

Testul Babeș-Papanicolau reprezintă o piatră de temelie în medicina preventivă feminină.
Prin această procedură simplă, medicii pot identifica precoce cancerul de col uterin și modificări celulare cu potențial evolutiv malign, alături de infecții comune.

Acest articol își propune să te ghideze prin toate aspectele relevante ale testului Papanicolau:
-definiție
-cine ar trebui să-l efectueze
-modalitatea de desfășurare a examinării
-interpretarea rezultatelor obținute

Ce este testul Papanicolau?

Testul Babeș-Papanicolau este o metodă de screening utilizată pe scară largă pentru a depista anomalii la nivelul celulelor colului uterin.
Acesta are capacitatea de a semnala prezența cancerului de col uterin, a leziunilor precanceroase, a dezechilibrelor florei vaginale și a diverselor infecții.
Examinarea este rapidă, minim invazivă și nedureroasă și are o importanță crucială pentru menținerea sănătății reproductive a femeilor.

Diferențele esențiale: Testul Papanicolau convențional versus cel în mediu lichid

În practica medicală, sunt utilizate două tipuri principale de teste Papanicolau. Diferența fundamentală dintre cele două tipuri constă în tehnica de colectare și procesare a probelor celulare.

Testul Papanicolau convențional

Aceasta este metoda clasică de screening pentru cancerul de col uterin.
În cadrul acestei proceduri, celulele prelevate de pe suprafața colului uterin sunt întinse direct pe o lamă de sticlă. Aceasta este apoi analizată microscopic în laborator.
Deși eficientă, această metodă poate avea limitări, deoarece distribuția celulelor pe lamă nu este întotdeauna uniformă, ceea ce poate influența acuratețea rezultatelor.

Testul Papanicolau în mediu lichid

Această variantă modernă a testului tradițional implică plasarea celulelor colectate într-un mediu lichid special, în loc de a fi întinse imediat pe o lamă.
Această etapă suplimentară de procesare permite eliminarea mucusului și a altor impurități. Astfel rezultă o imagine microscopică mai clară și, implicit, o acuratețe sporită a rezultatelor.

Cine trebuie să efectueze testul Papanicolau?

Testul Papanicolau este un analiză esențială pentru toate femeile cu vârste cuprinse între 21 și 65 de ani.
Testarea ar trebui inițiată la vârsta de 21 de ani. După vârsta de 30 de ani, există opțiunea de a efectua testul Papanicolau împreună cu testarea HPV.
Această abordare permite detectarea prezenței virusului papiloma uman, principalul factor etiologic al cancerului de col uterin.

O întrebare frecventă este dacă testul Papanicolau mai este necesar după o histerectomie totală.

În această situație, este crucială o discuție detaliată cu medicul curant pentru a evalua necesitatea continuării testelor de screening. Decizia este luată în funcție de motivul histerectomiei și de istoricul medical individual.

În timpul sarcinii testul Papanicolau este de obicei efectuat în primul trimestru și este parte integrantă a examinărilor de rutină pentru sănătatea reproductivă. Procedura nu prezintă riscuri semnificative pentru mamă sau făt. Sensibilitatea crescută a zonei cervicale în timpul sarcinii poate cauza totuși un disconfort ușor pentru unele femei.

Persoanele cu factori de risc crescut: cu un sistem imunitar compromis (inclusiv infecția cu HIV) sau cu antecedente de leziuni precanceroase, necesită o frecvență mai mare a testării Papanicolau.

Cum se desfășoară examinarea Papanicolau?

Recoltarea probei pentru testul Papanicolau implică prelevarea delicată a unei mostre de celule de pe suprafața colului uterin. Pacienta se poziționează pe masa ginecologică, cu picioarele sprijinite în suporturi speciale.

Medicul introduce cu grijă un specul vaginal pentru a vizualiza clar colul uterin.

Ulterior, utilizând o periuță sau o spatulă mică, medicul colectează celulele cervicale, care sunt apoi transferate într-un mediu adecvat și trimise către laboratorul de analize.

Pregătirea esențială pentru un test Papanicolau precis

Pentru a asigura acuratețea maximă a rezultatelor testului Papanicolau, este importantă o pregătire adecvată, similară cu cea pentru un examen ginecologic de rutină.
În intervalul de 24-48 de ore anterior programării, este recomandat să se evite contactul sexual, utilizarea tampoanelor interne, spălăturile vaginale și aplicarea oricăror produse vaginale (creme, ovule, lubrifianți).  Acestea pot altera pH-ul vaginal și influența rezultatele testului.

Este indicat să se efectueze igienă locală înainte de programare. Se recomandă de asemenea evitarea utilizarii săpunurilor parfumate sau a altor produse agresive în zona intimă. În ziua consultației, se recomandă purtarea unor haine comode, care să faciliteze dezbrăcarea pentru examinare.

Momentul optim pentru recoltarea Papanicolau

Perioada ideală pentru recoltarea probei este cuprinsă între zilele 10 și 20 ale ciclului menstrual, ceea ce corespunde aproximativ cu o săptămână după încheierea menstruației.

Testul Papanicolau în timpul menstruației: este posibil?

În mod ideal, testul Papanicolau ar trebui programat în afara perioadei menstruale, deoarece prezența sângelui poate interfera cu interpretarea rezultatelor.
În cazul unei menstruații ușoare, se recomandă consultarea prealabilă a medicului pentru a evalua necesitatea reprogramării testului.

Interpretarea rezultatelor testului Papanicolau

Interpretarea rezultatelor testului Papanicolau este realizată de către medicul ginecolog în cadrul unei consultații ulterioare. Rezultatele sunt de obicei clasificate în trei categorii principale: normal, neclar și anormal.

Timpul de așteptare pentru rezultate

Rezultatele testului Papanicolau sunt de obicei disponibile în aproximativ 7 zile lucratoare, interval care poate varia în funcție de laboratorul care procesează proba și ziua recoltării.

Ce indică valorile normale la Papanicolau?

Un rezultat normal al testului Papanicolau indică absența celulelor anormale sau precanceroase. În această situație, nu este necesară o testare suplimentară până la următoarea programare de screening recomandată.

Un astfel de rezultat este adesea denumit “test Papanicolau negativ”.

În cazul în care rezultatele nu sunt concludente, medicul poate recomanda repetarea testului sau efectuarea unor investigații suplimentare.

Termenul “ASCUS” (celule scuamoase atipice de semnificație nedeterminată) este utilizat pentru a descrie celule care prezintă aspecte neobișnuite, dar care nu sunt în mod clar precanceroase.

Implicațiile rezultatelor anormale

Un rezultat anormal al testului Papanicolau semnalează prezența unor modificări celulare care ar putea fi precanceroase.
Medicul poate clasifica aceste celule anormale ca fiind de grad scăzut sau de grad înalt.
Un astfel de rezultat este denumit “test Papanicolau pozitiv”. Pentru o investigare amănunțită, pot fi necesare teste suplimentare, cum ar fi colposcopia și biopsia.

Semnificația unor termeni care pot apărea în rezultatele testului sau care pot fi menționați de medic:

• Cocobacili: Prezența cocobacililor sugerează un dezechilibru al florei vaginale, adesea asociat cu infecții bacteriene, cum ar fi vaginoza bacteriană.
• Inflamație nespecifică: Acest rezultat indică prezența unei iritații sau infecții la nivelul colului uterin, fără a fi clar definită cauza specifică și fără a fi neapărat legată de cancerul de col uterin.
• Modificări celulare reactive asociate cu inflamația: Aceste modificări apar ca răspuns al celulelor cervicale la inflamație sau iritație, dar nu sunt neapărat precursori ai cancerului.
• Celule epiteliale scuamoase: Acestea sunt celulele normale care acoperă suprafața colului uterin și sunt analizate în testul Papanicolau pentru a detecta orice anomalie.
• Metaplazie scuamoasă: Reprezintă o transformare benignă a celulelor colului uterin și este considerată o modificare fiziologică normală.
• Frotiu inflamator: Un frotiu inflamator indică prezența inflamației la nivelul colului uterin, care poate fi cauzată de o infecție sau de alți factori iritanți.
• Celule metaplaziate prezente: Prezența acestor celule semnifică faptul că celulele normale ale colului uterin au fost înlocuite cu celule noi, un proces obișnuit de regenerare.

Testul Babeș-Papanicolau este un instrument valoros în prevenția și depistarea precoce a cancerului de col uterin.
Respectarea recomandărilor medicale privind frecvența testării, în funcție de istoricul medical și factorii de risc individuali, este esențială pentru menținerea sănătății tale.

La Novus Medical Ploiești se recoltează testul Babeș Papanicolau în cadrul consultației de ginecologie, de către unul dintre medicii specialiști ginecologi.

Surse:
1.Mayo clinic:Testul Papanicolau – Mayo Clinic
2.https://www.webmd.com/:  Testul Papanicolau (testul Papanicolau): scop, procedură, rezultate, frecvență