Sănătatea vaginului are o importanță deosebită în ceea ce privește calitatea vieții femeii. Patologiile de la acest nivel pot afecta de asemenea actul sexual cât și fertilitatea.
Vaginita reprezintă inflamația vaginului = cea mai întâlnită patologie vaginală.
Flora normală a vaginului include stafilococi, streptococi, enterococi, lactobacili, difteroizi, E. coli, streptococi anaerobi, specii de Bacteroides și Fusobacterium.
Vaginoza bacteriană este determinată de creșterea excesivă a florei vaginale anaerobe care devine potențial patogenă în detrimentul lactobacililor= flora vaginală normală.
Specific vaginozei bacteriene este mirosul „de pește„ al secreției care devine mai pregnant după actul sexual. Creșterea secreției vaginale este de obicei ușoară până la moderată, cu aspect gri-albicios, subțire sau apoasă și pot asocia iritația locală, disuria (urinarea dureroasă) și dispareunia (durerea în timpul actului sexual).
Factorii ce duc la apariția vaginozei bacteriene sunt:
- Utilizarea recentă a antibioticelor
- Modificări hormonale
- Dușurile intravaginale sau igiena excesivă
- Utilizarea unui dispozitiv intrauterin (DIU)
- Utilizarea tampoanelor interne / diafragmei / cupei menstruale
Folosirea toaletelor sau a piscinelor publice nu reprezintă un risc semnificativ pentru vaginoza bacteriană. Contracepția hormonală este asociată, de asemenea, cu un risc scăzut de apariție a bolii.
Candidoza vulvovaginală. Cauze și simptome.
Candidoza vulvovaginală nu este considerată o boală cu transmitere sexuală deoarece apare și la femeile celibatare iar Candida însăși este considerată parte a florei vaginale normale; cu toate acestea, este mai frecventă în rândul femeilor active sexual.
Simptomele candidozei vaginale sunt:
- pruritul (mâncărime) sau / și iritația la nivel vulvovaginal
- eritem (roseață ) și edem (umflatură) la nivelul vulvei
- secreție modificată – apoasă sau cu aspect brânzos, fără miros
- disurie (micțiuni dureroase) sau dispareunie (contactul sexual dureros)
Cauzele candidozei vaginale sunt:
- Antibioticele, în general cele cu spectru larg – deoarece ele afecteaza ph-ul vaginal și determină scăderea lactibacililor
- Diabetul necontrolat
- Niveluri crescute de estrogen – sarcina, contraceptivele orale sau subtituția hormonală în perioada menopauzei
- Tampoanele intravaginale, lenjeria strâmtă, umezeala
- Imunitatea scazută
Candidoza în sarcină:
Este destul de frecventă și este datorată nivelului crescut de estrogen însă trebuie subliniat că ea nu afectează cursul sarcinii; vaginita candidozică netratată în ultimul trimestru de sarcină poate determina însă infecții bucale sau esofagiene ale fătului drept urmare se recomandă tratamentul în ultimul trimestru de sarcină.
Candidoza vaginală complicată – recidivantă:
- semne și simpome severe care determină pe lângă edem marcat și prurit, fisuri sau chiar ulcerații
- mai mult de 4 episoade pe an
Tratamentul :
- terapie vaginală: ovule locale pentru 3-7 zile
- terapie orală: administraea unei doze unice de antifungic oral, în sarcină medicația va fi prescrisă exclusiv de medicul ginecolog
- tratamentul partenerului NU este necesar având în vedere că nu discutăm de o boală cu transmitere sexuală însă în cazul infecțiior recidivante medicul ginecolog va aprecia oportunitatea tratamentului partenerului.
Prolapsul organelor pelvine. Când se produce și cum îl tratăm.
Prolapsul organelor pelvine este coborârea/ hernierea organelor pelvine din pelvis prin vagin. Organele implicate sunt uterul sau uterul împreuna cu colul uterin, peretele vaginal anterior (cistocel) ori perete vaginal posterior (rectocel).
Femeile care au nascut natural pot avea un anumit grad de prolaps atunci când sunt examinate; cu toate acestea, cele mai multe dintre acestea sunt asimptomatice și nu necesită intervenții. Aproximativ 3% dintre pacientele cu prolaps genital sunt simptomatice.
Simptomele prolapsului organelor pelvine pot include:
- Incontinența urinară
- Senzație de plenitudine sau presiune vaginală
- Dureri de spate localizate sacral sau la statul în picioare
- Spotting = mici sângerări cauzate de ulcerații ale colului uterin sau vaginului
- Disconfort în timpul actului sexual
- Disconfort abdominal inferior
- Constipația / incontinența materiilor fecale
Metodele nonchirurgicale de tratament sunt: exercițiile musculaturii planseului pelvin sau pesarele care sunt niște dispozitive medicale din silicon care susțin planseul pelvin.
Metoda chirurgicală de tratament este recomandată în cazul prolapsului sever al organelor pelvine cu simptomatologie asociată ori al celor care refuză sau la care pesarul eșuează.
Ce alte patologii vaginale există?
Cancerul vaginal
Afecțiunile maligne ale vaginului sunt fie cancere cu punct de plecare vaginal – rare – sau determinari secundare – metastaze – ale altor cancere cu localizare fie la nivelul colului uterin, endometrului, ovarului sau chiar ale cancerelor de colon, sân ori melanoamelor.
Sângerarea vaginală neasociată cu durerea este cel mai frecvent simptom.
Metroragiile (sângerare între menstruații) sau sângerările postcoitale (după contactul sexual) sunt alte simptome asociate cancerului vaginal.
Scurgerile vaginale apar la aproximativ o treime dintre pacienți. Unii pacienți raportează simptome urinare, care sunt cauzate de o leziune anterioară care comprimă sau invadează vezica urinară, uretra sau ambele. Acest lucru provoacă dureri ale vezicii urinare, disurie și hematurie. Pacienții pot avea, de asemenea, dureri pelvine.
Leziunile posterioare comprimă sau invadează rectosigmoidul, care provoacă tenesmus sau constipație.
Un sfert dintre pacienți sunt asimptomatici; diagnosticul se face în timpul examinării pelvine de rutină.
Tricomoniaza
Este o boală cu transmitere sexuală fiind determinată de Trichomonas vaginalis.
Infecția cu acest protozoar poate crește riscul de infecție cu HPV, herpes genital, gonoree și mai ales HIV. De asemnea poate fi asociat cu infertilitatea, avortul spontan, infecții postoperatorii sau cancerul cervical.
Simptomele acestei infecții sunt: leucoree urât mirosiotoare cu aspect spumos, cu aspect purulent, striuri de sânge, disconfort vaginal, disurie (durere în timpul actului micțional) sau dispareunie (durere la contact sexual), sângerare după actul sexual sau durere pelvină. De asemenea această infecție poate fi total asimptomatică.
Diagnosticul de trichomoniază se face prin teste de laborator: examen secreții vaginale.
După un diagnostic pozitiv, tratamentul trebuie instituit imediat dacă este posibil, împreună cu toți partenerii sexuali.
Sursă: Medscape
