Ecocardiograf doppler MyLab40 Cardiovascular este un sistem ultrasonografic de tip consolă compactă proiectat pentru a fi soluția ideală pentru clinici.
Structura modulară bazată pe licențe, dezvoltată pe cunoscuta platformă MyLab, poate fi configurată pentru a îndeplini cerințele individuale ale utilizatorilor săi în diferite aplicații. Imaginile de înaltă sensibilitate Doppler Color, PW și CW sunt afișate pe monitorul LCD de 19″, crescând astfel confortul utilizatorului și reducând oboseala ochilor. Gama largă de opțiuni, în plus față de plajă completă de transductori phased array, convex, linear și endocavitar oferă valoarea sistemului MyLab40, fără a compromite calitatea imaginii și ușurința în utilizare.

Diabetul ar putea fi deja prezent anterior sarcinii, dar nedescoperit încă.

De aceea este recomandată testarea glicemiei la prima vizită medicală din sarcină, mai ales în cazul femeilor cu risc crescut de diabet.

Printre cei mai frecvenți factori de risc sunt: excesul ponderal, sedentarismul, prezența diabetului zaharat la rude de sânge, sindromul ovarelor polichistice, bolile cardio-vasculare, hipertensiunea arterială, dislipidemia. În acest caz ne-am afla în fața unui diabet zaharat preexistent (cel mai frecvent de tip 2).

Diabetul gestațional reprezintă un alt tip de diabet zaharat.

Acesta se diagnostichează prin efectuarea unui test de toleranță orală la glucoză între săptămânile 24-28 de sarcină, la femeile la care nu au fost diagnosticate deja cu un alt tip de diabet zaharat.

Testul este facil și presupune măsurarea glicemiei venoase dimineața pe nemâncate (repaus alimentar în ultimele 8-12 ore) și ulterior, la 1 ora și la 2 ore după ce se bea un lichid dulce – 75 g glucoză anhidră dizolvată în apă.

Vorbiți cu medicul dumneavoastră despre testare, orice tip de diabet ar putea afecta sarcina în cazul în care nu se iau măsurile adecvate!

Sursă text: Dr. Spânu Irina – Medic specialist diabet zaharat, nutriție și boli metabolice

România are cele mai înalte rate standardizate de incidență și mortalitate prin cancer de col uterin din Europa. Este a treia cauză de mortalitate prin cancer la femeile din România, după cancerul mamar și cel colorectal. Mortalitatea mare este explicabilă prin faptul că, în România, diagnosticul este pus în stadii tardive ale bolii, când neoplazia este invazivă.

Studiile au indicat că 5-10% din totalul cazurilor de cancer sunt cauzate de defecte genetice, restul de 90-95% fiind datorate mediului și stilului de viață pe care îl adoptăm.

Studiile realizate au indicat că tutunul, dieta, infecțiile, obezitatea și alți factori contribuie cu aproximativ 25–30%, 30–35%, 15–20%, 10–20% și respectiv 10–15% la incidența deceselor provocate de cancer.

Carcinogeneza de origine alimentară este indusă indirect prin aport excesiv de grăsimi și proteine, ingestia ridicată de alcool, scăderea aportului de fibre alimentare și a unor vitamine, minerale { fier, iod, vitamina C, A, E, B2, B6}.

Excesul de grăsimi modifică flora intestinală, crește producția de acizi biliari și peroxizi, modifică profilul hormonal- exces de estrogeni.

Excesul de proteine alimentare – particular carne – se asociază cu exces de grăsimi și formare de produși fenolici cu efect negativ asupra mucoasei colonului.

Alcoolul în cantitate crescută determină dezechilibre nutriționale asociate cu ingestia de aditivi, coloranți alimentari asociați cu favorizarea cancerului.

Fibrele alimentare {din legume și fructe} ce se regăsesc în cantitate mică în consumul zilnic, alături de excesul de proteine animale și grăsimi favorizează cancerele la nivel digestiv prin exacerbarea florei intestinale anaerobe, tranzit intenstinal lent, diminuarea reziduriilor digestive prin fecale.

Carența de iod se asociază cu apariția cancerului tiroidian, cea de vitamina B2- cu apariția celor la nivel oro-faringian, iar carența de vitamina A cu cel gastric.

Pentru o alimentație cât mai corectă, care să contribuie cât mai mult la menținerea stării de sănătate pe care ne-o dorim se recomandă respectarea regulilor de mai jos:

De evitat in alimentația pacientului bolnav de cancer

• Consumul de grăsimi și uleiuri repetat prăjite, afumate – sărate – condimentate în exces
• Alcool în cantitate crescută – peste 30 gr alcool pur/zi
• Consumul alimentelor la limita de expirare, în ambalaje deteriorate, condiții improprii de depozitare
• Glucide rafinate- zahăr, bomboane, siropuri, zaharuri industriale

Recomandat în alimentația pacientului bolnav de cancer

• Consum zilnic de legume și fructe – minim 2 porții fructe/zi, respectiv 3 porții legume/zi- în particular a celor colorate : morcovi, spanac, sfeclă, fructe de pădure, măceșe, cătină, mere
• Consum de pește – în particular cel oceanic, unele specii din cele de Dunăre
• Produse germinate – în special germeni de grâu- pâine și produse cerealiere cu un conținut mare de fibre alimentare
• Hidratare corectă
• Dietă echilibrată în principii nutritive – din rația caloric zilnică

Reguli generale în alimentație

• proteine 10-15% – în medie 0,8 g/kgc/zi- 1/3 de origine animală
• lipide- 20-30%- colesterol maxim 300 mg/zi, acizi grași saturați {din carne, lapte}- 10%- polinesaturați { din uleiuri- vegetale, de pește} 10%- mononesaturați { din uleiuri din oleaginoase, similar industrial} 12-14%
• glucide- 50- 55%- din pâine și derivate, porumb și derivate, orez, paste, bob, cartof
• fibre alimentare { din leguminoase, cereale integrale, legume, fructe }- 30 gr /zi- în medie
• sare – maxim 6 g/zi

Sursă text: Dr. Filip Iuliana – Medic primar diabet zaharat, nutriție și boli metabolice

Acidul uric este un produs final de metabolism, hiperuricemia (valori crescute ale acidului uric) putând apărea ca urmare a unei perturbări metabolice, prin creșterea producției de urat, a reducerii eliminării de urat din organism sau a unei combinații dintre cele două.

Un rol important la persoanele predispuse genetic îl are consumul crescut de alimente bogate în proteine și consumul de alcool.

Cea mai frecventă formă este hiperuricemia asimptomatică, care, așa cum sugerează numele, nu se asociază cu manifestări clinice, fiind diagnosticată întâmplător la analize de rutină.

Termenul de gută se referă la manifestări articulare și viscerale, acestea apărând doar la o mică parte din cazurile de hiperuricemie prin depunerea uratului la nivelul țesuturilor.

Formele clinice pe care le poate lua guta sunt criza acută de gută (artrită acută gutoasă) sau gută cronică – manifestată prin afectarea articulară cronică, apariția tofilor gutoși (tumorete mici superficiale alb-gălbui, nedureroase, cel mai frecvent localizate pe degete, dosul mâinilor, palme, cot, picioare – mai ales la nivelul degetului mare, genunchi), afectare renală.

Pentru scăderea riscului de gută se recomandă efort fizic regulat, în limita toleranței personale și scădere în greutate la persoanele cu exces ponderal (-1.5-2.5 kg/lună, prin dietă echilibrată).

Principalele alimente care trebuie evitate sunt carnea de animal tânăr, organe, vânat, fructe de mare, anșoa, scrumbii, sardine, hering, crap, somn, evitarea consumului de băuturi îndulcite cu zahăr sau sirop de porumb cu conţinut ridicat de fructoză și de alcool.

Se recomandă ca principalele surse de proteine să fie reprezentate de lactate cu conţinut redus de grăsimi, ouă, proteine de origine vegetală (fasole boabe, mazăre, soia, linte, năut, cereale integrale), cu asigurarea unui aport bogat de legume și fructe.

Tratament medicamentos se urmează numai la indicația medicului.

Sursă text: Dr. Spânu Irina – Medic specialist diabet zaharat, nutriție și boli metabolice

Constipația cronică influențează activitatea cotidiană.

Pentru ca afecțiunea să fie considerată cronică, constipația trebuie să fie prezentă în ultimele 3 luni, cu debut cu cel puțin 6 luni înaintea diagnosticului (conform criteriilor Comitetului Internațional ROMA IV).

Dieta bogată în fibre alimentare crește volumul bolului fecal și reduce timpul tranzitului intestinal determinând normalizarea frecvenței scaunelor la persoanele care suferă de constipație cronică.

Ce sunt antioxidanții?

Antioxidanții sunt agenți care previn stresul oxidativ și neutralizează radicalii liberi.

Radicalii liberi sunt responsabili de îmbătrânirea prematură și au rol în apariția bolilor cardiovasculare, a cancerelor, bolii Alzheimer, degenerării maculare, cataractei.

Stresul oxidativ reprezintă un dezechilibru al mecanismelor complexe de oxido-reducere de la nivel celular care contribuie la moartea celulară.

Intoleranța alimentară este adesea condiționată de cantitatea alimentului ingerat. Persoanele cu intoleranță alimentară pot manifesta simptome decât dacă ingeră o cantitate mare din alimentul respectiv sau dacă consumă prea des acel aliment.

Care sunt substanțele sau produsele care pot cauza alergii sau intoleranțe alimentare?
Găsești informații detaliate în articolul de mai jos.

Cancerul colorectal este al treilea cel mai cunoscut tip de cancer la nivel mondial!

Recent, a fost raportată o creștere semnificativă a incidenței cancerului colorectal la persoanele cu vârsta mai mică de 50 de ani. Cel mai frecvent simptom prezentat al cancerului colorectal, la pacienții din această grupă de vârstă, a fost durerea abdominală.

În comparație cu alte grupe de vârstă, acești pacienți, mai tineri, au avut cel mai mic procent de simptomatologii, cum ar fi:

• sângerare rectală
• anemie
• modificarea obiceiurilor intestinale
• diaree

Cancerul colorectal este o afecțiune ce poate fi provocată de mai mulți factori, dar care poate fi și prevenită. Factorii genetici, expunerile de mediu, dietele drastice și condițiile inflamatorii ale tractului digestiv sunt toate implicate în dezvoltarea cancerului colorectal.

Depistarea precoce a acestuia împreună cu programele de screening este esențială. Metode de prevenție pe care le poți aplica:

• Adoptă un stil de viață activ și redu sedentarismul; sunt studii care susțîn legătură dintre sedentarism și riscul crescut de cancer colorectal. Se recomandă ca adulții să efectueze cel puţin 150 minute de exerciții fizice de intensitate moderată pe săptămâna
• Menține-ți greutatea normală și redu excesul ponderal, printr-un stil de viață sănătos și activ
• Redu țesutul adipos din jurul taliei (grăsime abdominală), care este asociat cu obezitatea viscerală și implicit cu riscul mai mare pentru anumite boli, inclusiv cancerul
• Consumă multe fructe, legume, alimente bogate în fibre; redu consumul de carne roșie și carne procesată, despre care studiile arată creșterea riscului de cancer colorectal
• Redu consumul de alcool și evită fumatul, inclusiv fumatul pasiv.

Pe lângă adoptarea unui stil de viață sănătos, sunt recomandate o serie de teste de screening, pentru depistarea precoce a eventualelor celule canceroase:

• Testarea sângelui sau a hemoragiilor oculte din fecale: la fiecare 2 ani

• Colonoscopie: la fiecare 10 ani (în funcție de constatări)

• Sigmoidoscopie flexibilă: la fiecare 10 ani, plus teste din fecale la fiecare 2 ani.

Se pune accentul pe practicile de screening, astfel încât cancerul de colon să poată fi detectat chiar înainte de a începe să provoace simptome.

În cazuri mai avansate simptomele care își fac simțită prezența sunt :

• anemie cu deficit de fier
• sângerare rectală
• dureri abdominale
• modificarea obiceiurilor intestinale
• obstrucție sau perforație intestinală

Dacă prezinți cel puțin unul dintre aceste simptome ale cancerului de colon, îți recomandăm să te prezinți la medic pentru investigațiile de rigoare.

Pentru pacienții cu polipi premaligni sau alte rezultate anormale de screening, colonoscopia este obligatorie.

Statisticile au arătat că tumorile pe partea dreaptă sunt mai susceptibile să sângereze și să provoace diaree, în timp ce tumorile pe partea stângă sunt de obicei detectate mai târziu și pot apărea ca o obstrucție a intestinului.

Este important să știi să identifici aceste simptome și să observi cât de des se repetă. În acest fel, poți detecta la timp cancerul de colon.

Sursă : Medscape

Ficatul gras non-alcoolic (FGNA) reprezintă spectrul afecțiunilor hepatice prin infiltrarea grasă a ficatului (peste 5% din hepatocite – steatoză). Injuria hepatocitară se evidențiază prin: steatoză, necroză focală și inflamație (steatohepatita non-alcoolică – FGNA), distrugerea celulelor hepatice cu evoluție spre fibroză și ciroză.

Se estimează că, la momentul actual, în lume există aproximativ 1 miliard de persoane care prezintă ficat gras non-alcoolic.

Patogeneză FGNA este complexă și este incomplet elucidată până în prezent.

La ora actuală se consideră că mecanismul injuriei hepatocitare din cardul ficatului gras non-alcoolic este rezultatul unor agresiuni survenite simultan, în principal de la nivelul țesutului adipos și al intestinului (microfloră intestinală).

Insulino-rezistența (IR) este definită că inabilitatea insulinei de a transporta glucoză la nivelul celulelor țintă.
Pacienții cu ficat gras non-alcoolic prezintă insulino-rezistență hepatică, musculară și la nivelul țesutului adipos, ceea ce face ca insulino-rezistența să joace un rol major în patogeneză FGNA.

Cum se stabilește diagnosticul de ficat gras non-alcoolic?

Diagnosticul de ficat gras non-alcoolic este dat de : examenul clinic, analize medicale, determinările biologice și ecografice a steatozei hepatice. Pentru diagnosticul de steatoză hepatică non-alcoolică (SHNA) se folosește determinarea Fibromax.

Fibromax reprezintă o analiză medicală de laborator, în care sunt combinate următoarele 5 teste neinvazive și care oferă un serviciu complet de diagnosticare hepatică dintr-o singură probă de sânge:

Fibrotest : evaluează gradul fibrozei hepatice – fibroza reprezintă o cicatrice difuză a ficatului apărută că o reacție la atacul virusului, grăsimilor sau alcoolului.
Actitest : evaluează activitatea ficatului provocată de virus – inflamația din hepatitele virale cronice B și C.
Steatotest : evaluează supraîncărcarea în grăsime, respectiv gradul de steatoză hepatică – steatoza : acumularea de grăsime în ficat provocată de anomalii ale metabolismului numită în mod curent „ficat gras”.
Nashtest : evaluează inflamația pentru bolile metabolice : diabet zaharat, exces ponderal, dislipidemie, rezistența la insulină și prezența steatohepatitei non-alcoolice la pacienții cu aceste boli cronice.
Ashtest : evaluează inflamația ficatului provocată de alcool.

Evenimentele cardiovasculare sunt principala cauza de mortalitate la pacienții cu steatoză hepatică non-alcoolică. Acestea sunt urmate de mortalitatea legată de malignitate și abia apoi mortalitatea legată de bolile de ficat.

Steatoza hepatică non-alcoolică reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze de transplant hepatic în SUA. Alte cauze frecvente, mai des întâlnite decât aceasta sunt:  infecția cu virus C (HCV) și boală alcoolică a ficatului.
Este de așteptat ca steatoza hepatică non-alcoolică ca în următorii ani să devină indicația principală.

Tratamentul se bazează pe modificarea stilului de viață, scăderea în greutate prin diminuarea grăsimii viscerale. În cazuri atent selecționate se recomandă terapia farmacologică.

Sursă text:
Dr. Filip Marilena Iuliana – medic primar diabet zaharat, nutriție și boli metabolice

Despre infecția cu Helicobacter pylori