Constipația este o problemă digestivă frecventă caracterizată prin dificultăți la eliminarea scaunului sau prin scaune rare, de obicei mai puțin de trei ori pe săptămână. Aceasta poate afecta persoane de toate vârstele și poate fi ocazională sau cronică.

Desi constipația ocazională este foarte frecvent întâlnită, unele persoane experimentează constipația cronică care influențează activitatea cotidiană.

Pentru ca afecțiunea să fie considerată cronică, constipația trebuie să fie prezentă în ultimele 3 luni, cu debut cu cel puțin 6 luni înaintea diagnosticului (conform criteriilor Comitetului Internațional ROMA IV).

Diferentierea tipurilor, ințelegerea cauzelor si simptomelor este esențială pentru a gestiona eficient această problemă de sănătate.

Din ce cauze apare constipația?

Există numeroase cauze care determină apariția constipației, inclusiv:

• Dietă săracă în fibre: Lipsa de fructe, legume și cereale integrale poate afecta tranzitul intestinal.
• Hidratare insuficientă: Apa ajută la menținerea scaunului moale și ușor de eliminat.
• Lipsa de activitate fizică: Un stil de viață sedentar poate influența motilitatea intestinală.
• Ignorarea senzației de defecație: Amânarea mersului la toaletă poate duce la acumularea scaunului și la dificultăți de eliminare.
• Medicamente: Anumite medicamente, cum ar fi analgezicele opioide, antihistaminicele și antidepresivele, pot cauza constipație.
• Afecțiuni medicale: Probleme precum hipotiroidismul, diabetul și afecțiunile neurologice pot afecta digestia.
• Schimbări de rutină: Călătoriile, schimbările de dietă sau stresul pot influența tranzitul intestinal.

Constipația cronică are de asemenea drept posibile cauze următoarele:

• Blocaje la nivelul colonului sau rectului. Acestea pot fi cauzate de catre: blocaj la nivelul intestinelor (obstrucție intestinală), îngustarea colonului (strictuă intestinală), traumatisme minore ale pielii din jurul anusului (fisură anală), cancer de colon,rectal sau alte tipuri de cancer abdominal care apasă pe colon

• Probleme ale nervilor de la nivelul colonului si rectului. Problemele neurologice care afectează nervii responsabili de contractarea mușchilor colonului și rectului pentru a mișca fecalele in intestin pot fi: boala Parkinson, scleroza multiplă, accident vascular cerebral, deteriorarea nervilor care controlează funcțiile corpului (neuropatie autonomă)
• Afecțiuni care afectează activitatea hormonală din organism. Printre bolile si afecțiunile care perturbă echilibrul hormonal și pot determina constipația sunt: diabetul, glanda paratiroidă hiperactivă (hiperparatiroidism), tiroida hipoactivă (hipotiroidism)

Factorii care pot crește riscul de constipație cronică sunt:

• O afecțiune mentală precum depresia sau o tulburare alimentară
• Anumite medicamente: antidepresive sau antihipertensive, sedative, medicamente opioide pentru durere
• Lipsa mișcării sau sedentarismul
• Alimentație scăzută în fibre
• Deshidratarea
• Vârsta

Simptomele constipației

Constipația poate fi recunoscută prin următoarele simptome:

• Scaune rare sau dificile – sub 3 scaune pe săptămână
• Scaune tari și uscate
• Dureri abdominale sau crampe
• Senzația de evacuare incompletă de la nivelul rectului
• Balonare
• Gaze intestinale

Complicațiile constipației

Nediagnosticată și netratată constipația poate duce la complicații precum:

• Hemoroizi: Din cauza împingerii excesive la defecație.
• Fisuri anale: Leziuni ale mucoasei anale cauzate de scaune tari.
• Impactare fecală: Acumularea scaunului în rect, necesitând intervenție medicală.
• Sindrom de colon iritabil: Constipația cronică poate contribui la apariția acestui sindrom.

Modalități de prevenire a constipației

Pentru a preveni sau ameliora constipația, este important să urmezi câteva reguli esențiale:

• Adoptă o dietă bogată în fibre.
  Fibrele sunt esențiale pentru un tranzit intestinal regulat. Include în alimentație:
• Evită consumul excesiv de alimente procesate
  Fast-food-ul, dulciurile și produsele bogate în grăsimi saturate pot agrava constipația.
• Hidratează-te corespunzător.
  Consumul a cel puțin 2 litri de apă pe zi ajută la menținerea unui scaun moale și la prevenirea constipației.
• Fă mișcare regulat
  Exercițiile fizice stimulează digestia și reduc timpul de tranzit intestinal. Plimbările zilnice, yoga sau alte forme de mișcare sunt recomandate.
• Stabilește o rutină intestinală
  Mergi la toaletă la aceeași oră în fiecare zi pentru a obișnui organismul cu un program regulat.
• Utilizează laxative doar la nevoie
  Laxativele pot fi utile pe termen scurt, dar utilizarea frecventă poate duce la dependență.ț

Consultă mai multe sfaturi legate de alimentația recomandată în articolul dedicat din site-ul Novus Medical.

Când să consulți un medic?

Dacă simptomele persistă mai mult de trei săptămâni sau dacă apar semne precum sângerări rectale, dureri severe sau pierdere inexplicabilă în greutate, este esențial să consulți un medic specialist pentru a exclude afecțiuni mai grave.

Un diagnostic corect este stabilit în cadrul consultului gastroenterologic și prin alte investigatii disponibile in clinică ce pot fi recomandate de către medicul gastroenterolog, precum colonoscopia. https://novusmedical.ro/investigatii-medicale/colonoscopia/

Simptomele vor persista în lipsa unei acțiuni din partea ta!

Surse: www.mayoclinic.org

Durerea de ureche, cunoscută și sub denumirea medicală de otalgie, este un simptom frecvent întâlnit atât la copii, cât și la adulți. Aceasta poate fi rezultatul unei afecțiuni localizate la nivelul urechii sau poate avea o cauză referită, adică durerea să provină din alte structuri ale capului și gâtului. În acest articol, vom explora cauzele posibile ale otalgiei, tipurile de durere și afecțiunile ORL pe care le poate semnala, precum și metodele de diagnostic utilizate.

Cauze posibile ale durerii de ureche

Otalgia poate avea multiple cauze, iar acestea se împart în două mari categorii: cauze primare și cauze secundare.

• Cauze primare (afecțiuni direct legate de ureche):
  • Otita externă (infecția conductului auditiv extern)
  • Otita medie acută sau cronică
  • Acumularea excesivă de cerumen
• Cauze secundare (afecțiuni din afara urechii care pot provoca otalgie):
  • Afecțiuni dentare (carii, abcese, probleme ale articulației temporomandibulare)
  • Faringita sau amigdalita
  • Tumori ale faringelui sau zonei cervicale
  • Infecții virale, cum ar fi herpesul zoster otic
  • Afecțiuni ale coloanei cervicale, care pot influența nervii responsabili de inervația urechii

Tipuri de durere de ureche

Durerea de ureche poate varia în funcție de intensitate, localizare și durata simptomelor. Principalele tipuri de durere includ:

• Durere acută – Apare brusc și este intensă, fiind adesea cauzată de infecții bacteriene sau virale.
• Durere cronică – Persistă timp îndelungat și poate indica o afecțiune mai gravă, precum otita medie cronică supurată.
• Durere pulsatilă – Poate indica o infecție activă sau o problemă vasculară.
• Durere referită – Resimțită în ureche, dar având originea în altă parte a capului sau gâtului.
• Durere ascuțită, înțepătoare – Poate fi cauzată de leziuni ale nervilor sau inflamații acute.

Ce afecțiuni ORL poate semnala durerea de ureche?

Datorită interconectării structurilor ORL, durerea de ureche poate fi un simptom al unor afecțiuni precum:

• Otita externă – Inflamație sau infecție a conductului auditiv extern, frecvent cauzată de bacterii sau fungi.
• Otita medie – Infecție a urechii medii, mai des întâlnită la copii, care poate duce la acumularea de lichid în spatele timpanului.
• Nevralgia de trigemen – Durere severă care poate iradia spre ureche și alte părți ale feței.
• Herpes zoster otic (Sindromul Ramsay Hunt) – O infecție virală care poate provoca dureri severe de ureche și afectarea nervilor faciali.
• Disfuncția articulației temporomandibulare (ATM) – Poate determina durere referită către ureche și senzația de presiune auriculară.
• Afecțiuni ale coloanei cervicale – Aceste afecțiuni pot genera nevralgie Arnold.

Cum diagnosticăm durerea de ureche

Pentru a determina cauza exactă a durerii de ureche (otalgiei), medicul ORL va efectua un consult detaliat, care poate include:

• Anamneza medicală – Identificarea simptomelor asociate, durata și intensitatea durerii, istoricul pacientului.
• Examen clinic ORL – Inspectarea conductului auditiv extern și a timpanului cu ajutorul unui otoscop.
• Audiogramă și timpanogramă (impendasmetrie) – Evaluarea auzului pentru a detecta eventualele deficiențe.
• Endoscopia nazala și endoscopia faringiană– Pentru a investiga afecțiuni din zona nazofaringelui care ar putea provoca durere referită.
• Analize de laborator – Dacă există suspiciuni de infecție bacteriană sau virală.

Dacă se suspectează o problemă structurală sau tumorală medicul poate recomanda metode de investigație imagistică de înaltă precizie,precum CT sau RMN.

Când să mergi la medic?

Deși multe cauze ale durerii de ureche sunt benigne și pot trece de la sine, există situații în care este absolut necesar un consult medical:

• Durerea este intensă și nu cedează la analgezice obișnuite
• Se observă scurgeri de lichid sau sânge din ureche
• Se asociază cu febră mare și stare generală alterată
• Apar simptome neurologice precum amorțeală facială sau dificultăți de vorbire
• Există o pierdere bruscă sau progresivă a auzului
• Apar tumefacții în zona auriculară sau cervicală

Durerea de ureche poate avea numeroase cauze, de la infecții minore la afecțiuni mai serioase ale urechii sau altor structuri ORL.
Diagnosticul corect este esențial pentru a identifica sursa problemei și a preveni eventualele complicații.
Dacă te confrunți cu durere de ureche (otalgie) persistentă sau severă, este recomandat să consulți un specialist ORL pentru investigații amănunțite.
Ignorarea simptomelor sau administrarea de tratamente necorespunzătoare poate duce la complicații serioase, inclusiv pierderea ireversibilă a auzului.

La Novus Medical efectuezi o gamă variată de servicii ORL, prin aparatură medicală modernă și performantă, medici empatici și un ambient modern.

Despre otita medie cronică seroasă

Otita medie cronică seroasă, o afecțiune subtilă și care poate fi trecută cu vederea uneori, influențează negativ dezvoltarea unui copil dacă nu este tratată corespunzător și la timp!
Dr. Mihai Condrat, medic specialist ORL pediatrie, competență în endoscopie bronșică, explică simptomele acestei afecțiuni, importanța diagnosticării corecte și rolul unui specialist dedicat copiilor.

Ce este otita medie cronică seroasă?

În sezonul rece, afecțiunile respiratorii sunt foarte frecvente. Copiii merg în colectivitate și sunt expuși la o multitudine de bacterii și virusuri. Sistemul lor imunitar, aflat încă în dezvoltare, este vulnerabil la contactul cu acești agenți patogeni. Frigul și schimbările bruște de temperatură accentuează acest aspect.
Otita medie cronică seroasă este o afecțiune care poate afecta un copil mic, care nu are capacitatea de a-și exprima clar disconfortul. Netratată la timp, această afecțiune îi poate influența dezvoltarea pe termen lung.

Cunoscută și sub denumirea de “glue ear”, otita medie cronica seroasă implică acumularea unui lichid vâscos în spatele timpanului, pe termen lung, fără să fie prezentă o infecție activă.
Cauza acesteia este, de multe ori, reprezentată de ventilația defectuoasă a urechii medii prin trompa lui Eustachio, dată de obstrucția nazală persistentă (ex: hipertrofia adenoidă, rinita alergică).

Ce simptome are otita medie cronică seroasă?

Cum pot identifica părinții simptomele?

Această afecțiune poate fi mai greu de identificat la copiii mici, care nu pot exprima clar ceea ce simt. De multe ori, simptomele nu sunt cele clasice ale unei otite acute: durere de ureche, febră. Astfel, părinții observă uneori o scădere temporară a acuității auditive asociată cu tendința copilului de a vorbi mai tare.
Aceste aspecte pot fi însoțite de o serie de efecte secundare date de respirația nazală dificilă pe termen lung:

• somn agitat
• stertor nocturn (respirație zgomotoasă, uneori cu apnee)
• modificări ale comportamentului
• întarziere în dezvoltarea limbajului
• dificultăți în concentrare

Aceste semne pot fi ușor confundate cu alte probleme legate de sănătatea copilului.

Din păcate, părinții nu recunosc întotdeauna legătura dintre aceste simptome și o problemă ORL.

Ce complicații poate avea otita medie cronică seroasă?

Deseori, deoarece micuții nu se pot concentra la activitățile zilnice, fie că este vorba de activități educaționale, fie de jocuri, care sunt esențiale pentru învățarea timpurie, copiii ajung sa fie trimiși la terapeut, fără a primi un diagnostic corect.

Fără un diagnostic și tratament adecvat, această afecțiune poate avea repercusiuni pe termen lung, astfel încat acesti copii se pot confrunta cu problemele de fonetică și articulare a vorbirii, precum și dificultăți în înțelegerea textului citit.

Otita medie cronică seroasă poate afecta dezvoltarea limbajului dacă nu este tratată din timp.

Care sunt pașii pe care ar trebui să îi urmeze părinții dacă suspectează că micuțul lor ar putea suferi de otită medie cronică seroasă?

Primul pas este observarea atentă a comportamentului copilului.

Reprezintă indicii importante semne precum:

• lipsa reacțiilor la anumite sunete
• vorbirea mai tare decât de obicei
• modificări comportamentale
• dificultăți de concentrare
• respirație nazală dificilă cronică
• sforăitul
• somnul neodihnitor

Dacă părinții remarcă astfel de simptome se recomandă consultul la un medic specialist ORL pediatru cât mai curând.

Diagnosticarea acestei afecțiuni implică un consult asociat deseori cu o serie de investigații complementare, precum fibroscopia nazală si timpanograma (un test care evaluează funcția urechii medii).

După diagnostic, tratamentul variază în funcție de severitatea afecțiunii:

• În cazurile ușoare, de obicei, se recomandă tratamente medicamentoase pentru reducerea inflamației și ameliorarea drenajului lichidului din urechea medie.
• În situațiile mai complicate sau cronice, poate fi necesară intervenția chirurgicală, care implica drenajul lichidului din urechea medie si plasarea unui tub de ventilație la nivelul timpanului, pentru a facilita aerisirea urechii medii.

De multe ori însă, aceste intervenții la nivelul urechii se asociază, în aceeași etapă, cu o serie de intervenții la nivel oro-nazal: îndepărtarea țesutului adenoidian, ablația / reducerea amigdalelor palatine.

Aceste intervenții sunt menite să amelioreze respirația dificilă și să reducă frecvența și durata episoadelor infecțioase din această sferă.

Cel mai important este ca părinții să nu ignore aceste simptome și să nu încerce tratamente fără supraveghere medicală. Diagnosticarea și tratamentul precoce pot preveni complicațiile și îi pot oferi copilului șansa unei dezvoltări armonioase.

Importanța unui medic ORL pediatru

Medicul ORL pediatru are experiența necesară pentru a recunoaște această afecțiune și dispune de echipamente de investigație adecvate acestei vârste. De exemplu, utilizarea unui fibroscop pediatric subțire permite examinarea cavității nazale inclusiv a copiilor mai mici de un an.

Această abordare completă, de la diagnostic la tratament medicamentos și/sau chirurgical, precum și recuperarea ulterioară, asigură copilului șansa de a se dezvolta armonios, de aceea alegerea medicului este esențială.

Sursă text: Dr. Condrat Mihai, Medic specialist ORL și Chirurgie Cervico-facială, Competență endoscopie bronșică