Statisticile sunt alarmante! Cancerul colorectal este al treilea cel mai cunoscut tip de cancer la nivel mondial!

Recent, a fost raportată o creștere semnificativă a incidenței cancerului colorectal la persoanele cu vârsta mai mică de 50 de ani. Cel mai frecvent simptom prezentat al cancerului colorectal, la pacienții din această grupă de vârstă, a fost durerea abdominală.

În comparație cu alte grupe de vârstă, acești pacienți, mai tineri, au avut cel mai mic procent de simptomatologii, cum ar fi:

• sângerare rectală
• anemie
• modificarea obiceiurilor intestinale
• diaree

Cancerul colorectal este o afecțiune ce poate fi provocată de mai mulți factori, dar care poate fi și prevenită. Factorii genetici, expunerile de mediu, dietele drastice și condițiile inflamatorii ale tractului digestiv sunt toate implicate în dezvoltarea cancerului colorectal.

 

Depistarea precoce a acestuia împreună cu programele de screening este esențială. Metode de prevenție pe care le poți aplica:

 

• Adoptă un stil de viață activ și redu sedentarismul; sunt studii care susțîn legătură dintre sedentarism și riscul crescut de cancer colorectal. Se recomandă ca adulții să efectueze cel puţin 150 minute de exerciții fizice de intensitate moderată pe săptămâna
• Menține-ți greutatea normală și redu excesul ponderal, printr-un stil de viață sănătos și activ
• Redu țesutul adipos din jurul taliei (grăsime abdominală), care este asociat cu obezitatea viscerală și implicit cu riscul mai mare pentru anumite boli, inclusiv cancerul
• Consumă multe fructe, legume, alimente bogate în fibre; redu consumul de carne roșie și carne procesată, despre care studiile arată creșterea riscului de cancer colorectal
• Redu consumul de alcool și evită fumatul, inclusiv fumatul pasiv.

Pe lângă adoptarea unui stil de viață sănătos, sunt recomandate o serie de teste de screening, pentru depistarea precoce a eventualelor celule canceroase:

 

• Testarea sângelui sau a hemoragiilor oculte din fecale: la fiecare 2 ani

• Colonoscopie: la fiecare 10 ani (în funcție de constatări)

• Sigmoidoscopie flexibilă: la fiecare 10 ani, plus teste din fecale la fiecare 2 ani.

Se pune accentul pe practicile de screening, astfel încât cancerul de colon să poată fi detectat chiar înainte de a începe să provoace simptome.

 

În cazuri mai avansate simptomele care își fac simțită prezența sunt :

• anemie cu deficit de fier
• sângerare rectală
• dureri abdominale
• modificarea obiceiurilor intestinale
• obstrucție sau perforație intestinală

Dacă prezinți cel puțin unul dintre aceste simptome ale cancerului de colon, îți recomandăm să te prezinți la medic pentru investigațiile de rigoare.

Pentru pacienții cu polipi premaligni sau alte rezultate anormale de screening, colonoscopia este obligatorie.

Statisticile au arătat că tumorile pe partea dreaptă sunt mai susceptibile să sângereze și să provoace diaree, în timp ce tumorile pe partea stângă sunt de obicei detectate mai târziu și pot apărea ca o obstrucție a intestinului.

Este important să știi să identifici aceste simptome și să observi cât de des se repetă. În acest fel, poți detecta la timp cancerul de colon.

Nu uita! Un simplu test hemocult (hemoragii oculte din fecale) îți poate salva viața!

 

Sursă : Medscape

Articol publicat la data de: 26-02-2020

Ficatul gras non-alcoolic (FGNA) reprezintă spectrul afecțiunilor hepatice prin infiltrarea grasă a ficatului (peste 5% din hepatocite – steatoză). Injuria hepatocitară se evidențiază prin: steatoză, necroză focală și inflamație (steatohepatita non-alcoolică – FGNA), distrugerea celulelor hepatice cu evoluție spre fibroză și ciroză.

Se estimează că, la momentul actual, în lume există aproximativ 1 miliard de persoane care prezintă ficat gras non-alcoolic.

Patogeneză FGNA este complexă și este incomplet elucidată până în prezent.

La ora actuală se consideră că mecanismul injuriei hepatocitare din cardul ficatului gras non-alcoolic este rezultatul unor agresiuni survenite simultan, în principal de la nivelul țesutului adipos și al intestinului (microfloră intestinală).

Insulino-rezistența (IR) este definită că inabilitatea insulinei de a transporta glucoză la nivelul celulelor țintă. Pacienții cu ficat gras non-alcoolic prezintă insulino-rezistență hepatică, musculară și la nivelul țesutului adipos, ceea ce face ca insulino-rezistența să joace un rol major în patogeneză FGNA.

Diagnosticul de FGNA este dat de : examenul clinic, analize medicale, determinările biologice și ecografice a steatozei hepatice. Pentru diagnosticul de steatoză hepatică non-alcoolică (SHNA) se folosește determinarea Fibromax.

Fibromax reprezintă o analiză medicală de laborator, în care sunt combinate următoarele 5 teste neinvazive și care oferă un serviciu complet de diagnosticare hepatică dintr-o singură probă de sânge:

Fibrotest : evaluează gradul fibrozei hepatice – fibroza reprezintă o cicatrice difuză a ficatului apărută că o reacție la atacul virusului, grăsimilor sau alcoolului.
Actitest : evaluează activitatea ficatului provocată de virus – inflamația din hepatitele virale cronice B și C.
Steatotest : evaluează supraîncărcarea în grăsime, respectiv gradul de steatoză hepatică – steatoza : acumularea de grăsime în ficat provocată de anomalii ale metabolismului numită în mod curent „ficat gras”.
Nashtest : evaluează inflamația pentru bolile metabolice : diabet zaharat, exces ponderal, dislipidemie, rezistența la insulină și prezența steatohepatitei non-alcoolice la pacienții cu aceste boli cronice.
Ashtest : evaluează inflamația ficatului provocată de alcool.

Evenimentele cardiovasculare sunt principala cauza de mortalitate la pacienții cu SHNA, urmate de mortalitatea legată de malignitate și abia apoi mortalitatea legată de bolile de ficat.

Steatoza hepatică non-alcoolică este la ora actuală pe locul 3 în rândul cauzelor de transplant hepatic în SUA, după infecția cu virus C (HCV), boală alcoolică a ficatului și este de așteptat ca în următorii ani să devină indicația principală.

Tratamentul se bazează pe modificarea stilului de viață, scăderea în greutate prin diminuarea grăsimii viscerale, iar în cazuri atent selecționate, terapie farmacologică.

 

Dr. Filip Marilena Iuliana – medic primar diabet zaharat, nutriție și boli metabolice

Articol publicat la data de : 12- 03- 2020

Helicobacter pylori – Generalități

Nu mai puțin de 12 societăți medicale și asociații profesionale ale pacienților au colaborat la elaborarea unui complex „Ghid destinat pacienților cu diabet în perioada pandemiei Covid 19”.

Întreg materialul este verificat de diabetologi și specialiști renumiți, existând o secțiune cu surse sigure de informare pentru persoanele cu diabet.

Ghidul conține sfaturi competente în ceea ce privește ce are de făcut o persoană cu diabet în pandemie (controlul glicemiilor, relația cu medicul, tratament, complicațiile diabetului) și zeci de răspunsuri la întrebările pacienților.

Persoanele care trăiesc cu un diagnostic de boală cronică, inclusiv pacienții cu diabet zaharat, se numără printre categoriile vulnerabile în fața Covid-19, putând dezvolta forme severe ale bolii.

Pentru persoanele care trăiesc cu diabet zaharat, actualul context epidemiologic determinat de pandemia cu noul coronavirus produce o stare de anxietate intensă, dincolo de diagnosticul pe care îl au deja. Drumul la farmacie, asigurarea accesului continuu la tratament, dar și la servicii medicale sunt toate aspecte esențiale și necesare pentru un management optim al diabetului zaharat.

CE SUNT CORONAVIRUSURILE?

Coronavirusurile fac parte dintr-o familie de virusuri care determina infecții la om și animale, respectiv la păsări și mamifere cum ar fi cămilele, câinii, liliecii. Coronavirusurile pot determina zoonoze, boli care se transmit de la animal la om. Aceste virusuri pot determina la om afecțiuni care variază de la o răceală comună, până la unele mai severe și chiar boli respiratorii fatale, precum Sindromul Respirator din Orientul Mijlociu (determinat de virusul MERS-CoV) și Sindromul Respirator Acut Sever (SARS).

CE ESTE SARS-COV-2 (NOUL CORONAVIRUS)?

Este un coronavirus nou, identificat pentru prima oară în decembrie 2019 într-un focar de pneumonie din China (Orașul Wuhan, provincia Hubei), care nu a fost identificat anterior la om. Face parte din familia Coronaviridae, alături de virusurile care determină Sindromul Respirator Acut Sever (SARS) și Sindromul Respirator din Orientul Mijlociu (MERS) și pare să aibă caracteristici epidemiologice similare acestora.

CE ESTE COVID-19?

COVID-19 este boală cauzată de noul coronavirus, identificat pentru prima dată în decembrie 2019, în orașul Wuhan, China. Pe 11 martie 2020, Organizația Mondială a Sănătății a declarat oficial pandemia de COVID-19.

EPIDEMIE VERSUS PANDEMIE

Epidemie – cazuri noi multe, apărute în mod neașteptat, care se răspândesc în mod activ, afectând un număr mare de persoane, într-o anumită regiune, pe o durată definită de timp.

Pandemie – este o epidemie determinată de un virus sau agent microbian nou apărut, față de care populația nu are niciun fel de imunitate, iar boala cuprinde mai mult de o țară sau de un continent. COVID-19 reprezintă o amenințare gravă la adresa sănătății publice, iar situația epidemiologică este extrem de dinamică, cu schimbări zilnice sau chiar de la oră la oră.

CARE SUNT SIMPTOMELE ASOCIATE COVID-19?

Cele mai frecvente simptome:

»Febră
»Tuse
»Dificultăți de respirație
»Pierderea sau atenuarea unor simțuri (gustul, mirosul).
»Senzație accentuată de oboseală

Simptomele mai puțin frecvente:

»Pierderea apetitului
»Durere în gât
»Senzație de amețeală
»Durere de cap
»Diaree
»Greață sau senzație de vomă

O parte dintre aceste simptome sunt similare cu cele asociate unei răceli sau gripei.

Pentru confirmarea diagnosticului de COVID-19 este necesară testarea, întrucât multe dintre simptomele asociate COVID-19 pot fi asociate și altor tipuri de infecții respiratorii (răceală – determinată de alte virusuri respiratorii, inclusiv alte tipuri de coronavirusuri, gripă – determinată de diferite tipuri de virusuri gripale).

MĂSURI DE PREVENȚIE RECOMANDATE

Prevenția este singura modalitate care poate limita răspândirea infecției. Mai exact, Organizația Mondială a Sănătății recomandă:

– Spălarea frecventă a mâinilor cu apă și săpun timp de cel puțin 20 de secunde;

– Acoperirea nasului și a gurii cu o mască sau măcar folosirea unui șervețel de unică folosință, în caz de tuse, cu aruncarea șervețelului după utilizare și spălarea obligatorie a mâinilor;

– Evitarea contactului cu persoanele care au semne de afecțiuni respiratorii;

– Contactarea medicului de familie în caz de febră, tuse sau dificultăți de respirație.
CARE SUNT CATEGORIILE DE POPULAȚIE CELE MAI VULNERABILE ÎN FAȚA COVID-19?

COVID-19 este o boală infecțioasă nouă, iar informațiile cu privire la factorii de risc pentru o formă severă a bolii sunt limitate, pentru moment.

Următoarele categorii sunt mai vulnerabile în fața COVID-19 și pot dezvolta forme severe ale bolii:

Persoanele din categoria de vârstă 65+;

Persoanele care trăiesc cu un diagnostic de boală cronică, mai ales dacă această boală cronică nu este controlată optim, cum ar fi pacienții care trăiesc cu diabet zaharat;

RISCUL COVID-19 LA PACIENȚII CU DIABET ZAHARAT

Un raport publicat la data de 3 aprilie 2020 de Centers for Disease Control and Prevention (CDC) a examinat comorbiditatile prezente la un grup de 7.162 persoane diagnosticate cu COVID-19 în Statele Unite în perioada 12 februarie – 28 martie 2020.

Pe primul loc că frecvență în cohorta generală s-a situat diabetul zaharat (10,9%), urmat de bolile pulmonare cronice (9,2%) și bolile cardiovasculare (9%).

Diabetul zaharat este cea mai frecvență comorbiditate la pacienții care au necesitat spitalizare în secții non-TI (24%) și în secții de TI (32%).

Datele raportate din China arată că diabetul zaharat este prezent la 16,2% dintre pacienții cu forme severe de COVID-19 și la 26,9% dintre cei care au necesitat internare pe secții de TI, ventilare mecanică sau care au decedat.

În Italia s-a raportat o frecvență de 33,9% a diabetului zaharat în rândul pacienților decedați prin COVID-19.

În România, până la data de 2 aprilie 2020, au fost înregistrate 114 decese din care 22,8% au fost pacienți care au avut diabet zaharat.

Aceste date trebuie interpretate în contextul prevalenței diabetului zaharat la nivel naţional (11,6% conform studiului PREDATORR), dar arată faptul că pacienții cu diabet zaharat prezintă un risc crescut pentru formele severe de COVID-19.

Mecanismele prin care diabetul zaharat conferă un risc crescut pentru formele severe de boală sunt dependente, că și în cazul altor boli infecțioase, de prezența mai multor elemente printre care și hiperglicemiei persistente.

De asemenea, prezența unor complicații cronice asociate diabetului cum sunt bolile cardiovasculare sau boala cronică de rinichi, pot contribui la creșterea riscului.
Nu există în prezent recomandări specifice pentru managementul pacienților cu diabet zaharat în prezența infecției cu COVID-19, dar având în vedere posibilitatea unei evoluții mai severe și nefavorabile, se vor aplică recomandările pentru tratamentul pacienților cu DZ spitalizați, inclusiv a pacienților în stare critică

RECOMANDĂRILE FEDERAȚIEI ROM NE DE DIABET, NUTRIȚIE ȘI BOLI METABOLICE

Recomandări specifice pentru persoanele cu diabet zaharat oferite de Federația Română de Diabet:

– Reduceți numărul de persoane cu care intrați în contact;

– Evitați contactul cu persoanele suspecte de infecții respiratorii acute;

– Reduceţi deplasările, reduceți timpul petrecut în afara casei, pentru cumpărături urgențe desemnați o singură persoană;

– Curățați suprafețele cu care vin în contact mai multe persoane cu dezinfectanți pe baza de clor sau alcool;

– Nu utilizați împreună cu alte persoane aceeași veselă, aceleași haine sau prosoape;

– Evitați să vă atingeți fața, ochii, nasul și gura cu mâinile nespălate sau nedezinfectate;

– Spălați-vă foarte des pe mâini cu apă și săpun (minimum 20 secunde) și NEAPĂRAT ÎNAINTEA UTILIZĂRII GLUCOMETRULUI ȘI A INJECTĂRII DE INSULINĂ SAU A ALTEI MEDICAȚII INJECTABILE;

– Utilizați măștile de protecție în cazul în care suspectați că sunteți bolnav sau vă aflați în apropierea altor persoane necunoscute;

– Pentru protecția celor din jur, dacă stranutati sau tușiți, indiferent de cauză, acoperiți-vă cu un șervețel gura și nasul sau strănutați în pliul cotului;

– Nu luați medicamente antivirale și nici antibiotice, decât în cazul în care vă prescrie medicul;

– Mențineți legătura cu specialistul diabetolog și cu medicul de familie pentru planificarea vizitei/ prescrierii rețetei și stabilirea metodei prin care ajungeți în posesia rețetei/ medicației;

– Asigurați-vă că aveți suficientă medicație (3 luni) și destule teste de monitorizare ale glicemiei pentru a nu exista întreruperi în administrare.

Nu doar medicația pentru diabet trebuie asigurată, ci și cea adresată altor boli, cum ar fi hipertensiunea arterială, hipercolesterolemia, hiper/hipotiroidismul etc.;

– Dacă în această perioada există probleme în aprovizionarea farmaciilor cu medicația antidiabetică, rugați medicul diabetolog să vă recomande o medicație de înlocuire, care vi se potrivește;

– Controlul glicemic este foarte important, deci încercați să respectați recomandările de stil de viață și medicație;

– Respectați recomandările de dietă. Asigurați-vă că aveți provizii rezonabile de fructe, legume congelate (în lipsa celor proaspete), nuci, iaurt etc.;

– Dormiți cel puțîn 7-8 ore pe noapte;

– Faceți activitate fizică ÎN CASĂ (gimnastică, dans, plimbare în curtea proprie, NU LA SALA);

– Asigurați-vă că puteți controla și trata hipoglicemia (zahăr la îndemana);

– Fiți pregătiți pentru posibilitatea autoizolarii / carantinei / îmbolnăvirii: asigurați-vă necesarul pentru câteva săptămâni, gândiți-vă și pregătiți necesarul de lucruri personale;

– Faceți o listă cu: persoanele de contact din familie, medicul de familie, medicul diabetolog, tratamentul urmat și medicația pentru a fi disponibile în caz de urgență;

– Faceți o listă cu pașii de urmat și numerele de telefon la care să sunați în caz de îmbolnăvire:

»Medic de familie

»Medic diabetolog

Dacă locuiți singur, asigurați-vă că la nevoie aveți o persoană de încredere care să vă ajute. Apelați inclusiv la organizații de voluntari (informații la medicul de familie, Direcțiile Județene de Sănătate Publică, primărie).

EXPERIENȚA PERSOANEI CARE TRĂIEȘTE CU DIABET ÎN TIMPUL PANDEMIEI CU NOUL CORONAVIRUS

Întrebările pacienților și răspunsurile specialiștilor.

Întrebări generale:

? Dacă am diabet și contractez virusul, mor?

Nu. Panica creată de acest virus afectează întreaga populație, nu doar persoanele care prezintă și alte afecțiuni. Dacă o persoană cu diabet intră în contact cu acest virus, nu înseamnă că infecția este iremediabilă. Șansele de supraviețuire depind de la persoană la persoană. Ce trebuie să facă pacientul este să își urmeze în continuare tratamentul și să aibă grijă la glicemii.

? Există mai multe decese în rândul pacienților cu diabet zaharat de tip 2. De ce este mai afectată această categorie de pacienți cu acest tip de diabet, având în vedere că vârstă victimelor nu era foarte înaintată?

În general, orice boală acută apărută la o persoană cu diabet, incluzând aici și infecțiile, poate determina dezechilibru glicemic, cu apariția hiperglicemiilor sau chiar și a hipoglicemiilor. Riscul este cu atât mai mare dacă există și complicații ale diabetului: boli cardiace sau renale. De aceea, este foarte important controlul glicemic. În plus, vârsta înaintată și un sistem imunitar deficitar pot contribui la o evoluție severă a COVID-19.

? Se poate obține concediu medical în perioada aceasta pentru a ne feri de îmbolnăvire de COVID-19?

Persoanele angajate la un loc de muncă ce nu permite activitatea de la domiciliu beneficiază de concediu medical doar în condițiile generale date de o boală acută (inclusiv COVID-19) sau de acutizarea unei boli cronice. De asemenea, beneficiază de concediu medical persoanele obligate la carantină instituționalizată sau la autoizolare. Respectarea precauțiilor generale reduc semnificativ riscul de infectare al celor care lucrează și, în consecință, riscul de a transmite boală la alți membri ai familiei, inclusiv copii.

? Având în vedere situația dată, ce medicamente și în ce doze recomandați să fie luate pentru a crește imunitatea persoanelor cu diabet, adulți și copii, în special?

Nu sunt dovezi că unele medicamente sau suplimente cresc imunitatea. Protecția o pot da vaccinurile antigripale și ulterior vaccinul anti-COVID-19. Alimentația sănătoasă, vegetalele, legumele și fructele care aduc vitamine și minerale asigură și o imunitate optimă. Se discută foarte mult despre suplimentarea cu vitaminele C și D, dar nu sunt dovezi certe. Cel mai bine este ca fiecare pacient să discute cu medicul diabetolog sau medicul de familie care îl are în evidență. Recomandările trebuie individualizate.

? Persoanele cu diabet sunt mai expuse la acest tip de virus? Există studii în acest sens?

Nu sunt date care să dovedească că infectarea cu noul coronavirus este mai frecventă la persoanele cu diabet, dar evoluția bolii poate fi mai severă. De aceea, măsurile de prevenție sunt foarte importante.

? Există o legislație ce prevede ca persoanele cu diabet să fie redistribuite la alte activități, fără să fie expuse la contact cu publicul (vânzători, asistente medicale etc.)?

Persoanele cu diabet zaharat care sunt angajate ar putea beneficia de ceea ce se numește schimbarea felului muncii (adică modificarea atribuțiilor) doar în urmă unei reevaluări făcute de către medicul de medicina muncii. Aceste situații sunt reglementate de Codul Muncii și de HG nr. 355 din 11 aprilie 2007 privind supravegherea sănătățiilucrătorilor, cu modificările și completările ulterioare. În absența unui astfel de aviz de la medicina muncii, angajatorul nu este obligat să le redistribuie la alte activități, decât cele din fișa postului.

? Pentru persoanele cu diabet care lucrează în domeniul sanitar ce măsuri există?

Nu există prevederi legislative speciale pentru persoanele cu diabet care lucrează în locuri de muncă în care există risc de contaminare, cum este domeniul sanitar sau al alimentației publice, al serviciilor publice din administrație sau al forțelor de ordine. Utilizarea corectă a echipamentelor de protecție minimizează riscul de infectare cu agenți patogeni, inclusiv noul Coronavirus.

? Cum ar trebui să-și gestioneze alimentația pacientul cu diabet, mai ales dacă este obligat să se miște mai puțin?

Alimentația trebuie să respecte aceleași principii și recomandări pe care persoanele cu diabet le-au discutat cu medicul diabetolog. Dacă activitatea fizică este mai redusă, cantitatea totală de alimente trebuie redusă corespunzător. Este important ca în meniul zilnic să fie incluse vegetale, zarzavaturi, legume, în stare naturală sau minimal gătite, 2-3 fructe, cereale integrale și iaurt. De asemenea, pot fi consumate în cantități moderate carne slabă, brânzeturi slabe, peste și ouă.
? Dacă COVID-19 produce o stare generală de somn, așa cum este în perioada gripei, cum gestionăm glicemiile? Ce se întâmplă cu glicemia atunci când dormi?

În aceste cazuri, probabil este necesară internarea, caz în care controlul glicemic este făcut pe secție.

? Din cauza acestei perioade haotice, multe persoane cu diabet, în ciuda faptului că respectă îndrumările doctorului curant, sesizează un nivel crescut al glicemiilor din cauza stresului. Ce este de făcut ?

Persoanele care se confruntă cu o astfel de situație trebuie să păstreze o gândire rațională. Cel mai important factor din viață unui pacient cu diabet este controlul glicemiei. Pe lângă acest aspect, trebuie urmată o dietă sănătoasă (vezi răspunsul anterior) și trebuie urmat tratamentul indicat. În cazul în care nu există nicio schimbare, pacientul trebuie să apeleze la medicul curant. Numai doctorul poate oferi tratamentul optim.

? Când are glicemia o valoare concludentă ? Dimineața sau seara ?

Valorile glicemice optime sunt între 80-130 mg/dl dimineața înainte de mese și până la 180 mg/dl la 2 ore după mese. Pe tot parcursul zilei, acestea ar trebui să fie valorile glicemice că să putem considera că diabetul este bine controlat. Persoanele cu diabet zaharat de tip 1 necesită mai multe determinări pe zi, pentru că ele trebuie să calculeze doza de insulină pentru fiecare masă, deci trebuie să știe valoarea glicemiei înainte de masă. O valoare bună a Hemoglobinei glicozilate Hba1c (aprox 7%) rezultă în general din valori optime ale glicemiei.

? Cum se ia corect glicemia ?

În diabetul zaharat de tip 1, glicemiile trebuie măsurate dimineața și înainte de mese, uneori la culcare. Aceste glicemii sunt necesare pentru dozarea insulinei administrate înainte de masă și a celei cu acțiune prelungită. Pentru diabetul zaharat de tip 2, tratat cu injecție de insulină cu acțiune prelungită, măsurarea glicemiei se face dimineața și, în funcție de valoarea glicemiei, se ajustează doză de insulină (se crește sau se scade). În cazul diabetului zaharat de tip 2 tratat cu terapie orală sau injectabilă, dar nu insulină, măsurarea glicemiei se poate face mai rar, de câteva ori pe săptămâna, eventual la ore diferite. Importantă este determinarea periodică a hemoglobinei glicozilate.

? Ce fac pacienții cu diabet zaharat de tip 2 care nu au de unde să își procure medicația ?

Recomandarea este să ia legătură cu medicul curant diabetolog pentru a identifica soluții pentru fiecare situație în parte (imposibilitate de deplasare la cabinet sau lipsa unui anumit medicament etc.).

 

? Dacă nu găsesc medicamentele prescrise la farmacie, cum procedez? Poate medicul să trimită altă rețeta?

Dacă nu găsiți medicamentele prescrise la nicio farmacie, luați legătura cu medicul diabetolog/de familie – după caz. Eliberarea unei noi rețete este posibilă cu condiția anulării primeia.

Există o foarte mare legătură între magneziu și diabetul zaharat, atât cel de tip 1, cât mai ales cel de tip 2. Un nivel scăzut al magneziului în sânge se poate asocia cu o evoluție nefavorabilă a bolii, conducând la apariția neuropatiei diabetice și chiar la creșterea mortalității

O creștere a aportului zilnic de magneziu cu 100 mg este asociată cu o scădere de 19% a riscului de apariție a diabetului zaharat și cu 10% a mortalității. Alimentele bogate în magneziu recomandate sunt cerealele integrale, fasolea, nucile sau legumele cu frunze verzi.

În contextul epidemiologic actual, lipsa unui aport optim de magneziu poate fi un factor de risc atât pentru sănătatea noastră fizică, cât mai ales pentru cea psihică. Este recomandat să suplimentați aportul zilnic de magneziu prin alimentație și medicamente (nu suplimente alimentare). Magneziul ajută la reducerea stresului și anxietății, ducând la o stare de calm și relaxare, inhibă eliberarea cortizolului care contribuie la accentuarea anxietății, depresiei, insomniei și a schimbărilor de dispoziție.

Și nu în ultimul rând, magneziul este esențial persoanelor în vârstă. Deficitul de magneziu poate avea consecințe nefaste în ceea ce privește diabetul zaharat, dar și în accentuarea stresului și scăderea imunității. Suplimentarea cu magneziu la persoanele de vârsta a treia este cu atât mai importantă în contextul actual, cu cât alimentația acestora este departe de a fi una echilibrată și bogată în magneziu.

Starea psihică și fizică a pacientului cu diabet în timpul izolării

Perioada actuală este o perioadă dificilă pentru pacienții cu boli cronice, mai ales din punct de vedere psihologic. Pentru a evita starea de stres și de depresie, persoana cu diabet trebuie să pornească de la ideea că dacă face tot ce i-a recomandat medicul, totul va fi bine. Trebuie păstrată starea de optimism. Atâta timp cât tratamentul necesar este la îndemână, glicemiile sunt ținute sub control, spațiile aglomerate sunt evitate și starea de izolare este respectată, nu ar trebui să apară niciun pericol.

De asemenea, trebuie evitată concentrarea exclusivă pe știri. Timpul acesta liber trebuie văzut că pe o oportunitate de a citi mai mult, de a vedea mai multe filme, seriale, de a ține legătura cu familia, etc.

Iată câteva reguli oferite de psiholog Andreia Mocan de la Centrul de Diabet, Nutriție, Boli metabolice care vă pot ajuta în această pandemie:

1. Nu neglijați comportamentele de auto-îngrijire specifice diabetului: auto-monitorizarea glicemica, urmarea tratamentului, alimentație sănătoasă;

2. Încercați să evitați să vorbiți cu persoanele care vă stresează, pichează sau pun presiune asupra dvs. cu tot felul de informații mai mult sau mai puțin credibile legate de situația actuală;

3. Reduceți timpul dedicat știrilor/emisiunilor/dezbaterilor tv și informațiilor din mediul online despre situația creată de virus. Urmăriți un singur jurnal de știri pe zi și informați-vă din surse sigure (stirioficiale.ro, gov.ro, mae.ro). Acceptați faptul că știrile nu vă vor răspunde la toate întrebările pe care le aveți despre COVID-19;

4. Creați-vă o rutină a programului zilnic și păstrați un stil de viață sănătos;

5. Pentru relaxare, ascultați muzică și puteți chiar să dansați. Terapiile prin muzică și dans și-au dovedit utilitatea în decursul timpului, iar în aceste momente pot fi un bun aliat împotriva plictiselii. În această perioada, instituțiile de cultură autohtone sau internaționale oferă acces gratuit pe platformele lor pentru a putea urmări emisiuni/spectacole/concerte, vizionare de galerii de artă a celor mai importante muzee ale lumii;

6. Uitați-vă la emisiuni recreative și educative, filme și seriale;

7. În aceste momente, când tehnologia este extrem de răspândită, vă puteți găsi un partener virtual cu care puteți comunica. În plus, faceți mișcare în casă sau alte activități relaxante (ex. yoga, pilates, schimb de rețete etc.);

8. Pentru a reduce plictiseala, puteți utiliza, de asemenea, tehnologia pentru a începe un curs de dezvoltare personală sau cursuri educaționale online. Puteți forma un grup de lectură, studiu, discuții etc.;

9. Chiar dacă distanțarea socială este extrem de necesară în aceste momente și nu putem să ne întâlnim cu persoanele apropiate, cu familia sau cu prietenii, din nou, tehnologia ne este un aliat. Este important să menținem aceste relații folosindu-ne de spațiul virtual. Utilizați computerele, telefoanele și diferitele platforme online pe care le aveți pentru a face acest lucru. Deși este necesar să ne distanțăm social unii de alții (ex. fără petreceri, întâlniri), nu trebuie să ne pierdem natura noastră socială și umană;

10. Fiți altruiști și ajutați persoanele din jurul dumneavoastră prin oferirea de sprijin emoțional. Acest lucru se poate face prin ascultarea îngrijorărilor lor, prin repetarea a ceea ce aceste persoane vă spun pentru a le arăta că ați înțeles prin ce trec și prin oferirea de încurajări. Aceste lucruri reprezintă un mecanism eficient în a face față situațiilor dificile;

11. Discutați și explicați clar copiilor și adolescenților situația actuală și ceea ce este necesar că ei să facă. Nu îi lăsați să urmărească foarte multe știri pentru a nu le induce o stare de îngrijorare inutilă. Nu îi speriați, amenințați sau alarmați. Asigurați-le o rutină zilnică și un climat cât mai relaxat;

12. Nu va ignorați emoțiile, ci exprimați-le. Povestiți-vă îngrijorările și nemulțumirile unor persoane de încredere sau începeți să le scrieți într-un jurnal. Nu este nevoie să le recitiți sau să le dați cuiva să le citească. Faptul că le așterneți pe hârtie vă va ajuta să vă faceți ordine în gânduri și emoții;

13. Regândiți pozitiv situațiile neplăcute și observați oportunitățile care vi se oferă (ex. E groaznic să stau în casă = tip de gând negativ care poate fi transformat într-un gând pozitiv de genul: E neplăcut să stau numai în casă, dar nu e cel mai rău lucru. În plus, așa apuc să îmi fac ordine în dulap, să spăl, să citesc, să mă joc cu copiii, etc.);

14. Sunt anumite situații pe care, din păcate, nu le putem controla, însă, putem să le întoarcem în favoarea noastră prin acceptarea lor. Putem încerca să le privim din diferite unghiuri mai optimiste și mai puțin catastrofale. (ex. Nu putem controla virusul, dar ne putem controla comportamentele de auto-îngrijire);

15. Limitați consumul de cofeină, energizante și alcool, deoarece sunt ineficiente pe termen lung și pot accentua stările de agitație și panică;

16. Vorbiți cu un psiholog despre stările dumneavoastră;

17. Stabiliți-vă scopuri și planuri pentru ‘după ce trece Coronavirus’ pentru a avea o perspectivă asupra viitorului;

DIABETUL ȘI BOLILE CARDIOVASCULARE

Diabetul zaharat, în special cel de tip 2, este asociat cu boala cardiovasculară. Creșterea în greutate, nivelul ridicat al trigliceridelor sau al colesterolului sunt factori prezenți atât în diabet, cât și în boală cardiovasculară. Este important de precizat că pot fi luate măsuri pentru a preveni bolile cardiovasculare (de exemplu insuficientă cardiacă) printr-un management optim al bolii, care poate include atât tratament medicamentos, cât mai ales optimizarea stilului de viață. Persoana cu diabet zaharat de tip 2 trebuie să aibă o alimentație sănătoasă, să facă cel puțin o ora de mișcare pe zi și să urmeze tratamentul prescris. Din fericire, există tratamente care pot preveni boala cardiacă la persoană care trăiește cu diabet zaharat de tip 1, dincolo de obținerea controlului glicemic.

SFATURI PRACTICE PE TIMP DE STARE DE URGENȚĂ ȘI NU NUMAI

Cumpărarea alimentelor

-Nu alegeți ambalaje desfăcute, conserve umflate/ruginite/adânc înfundate, borcane crăpate. Asigurați-vă că acestea sunt corespunzător sigilate/închise;

-Nu cumpărați alimente expirate. Refrigerați alimentele proaspete și perisabile cât mai curând posibil;

-Alegeți numai lapte/brânzeturi sau sucuri pasteurizate;

– Evitați alimentele de tip “vrac”, eșantioanele gratuite, de reclamă, deserturile cu creme de ou, alimentele gata preparate din zonele de autoservire, produsele feliate în magazin, înghețatele din tonomatele cu auto-servire.

Sfaturi cu privire la pregătirea alimentelor:

-Nu lăsăți alimentele la temperatura camerei mai mult de 2 ore de la prepararea sau cumpărarea lor; refrigerați-le cât mai curând posibil. Preparatele pe baza de ouă, creme, maioneză nu se lasă nerefrigerate mai mult de o oră;

-Consumați alimentele preparate în cel mult 4 zile de la preparare;

-Nu consumați alimente ce au miros sau gust ciudat;

-Nu mâncați ouă crude sau incomplet preparate. Nu folosiți ouă cu coajă crăpată.

Păstrarea alimentelor în frigider

-Temperatura în frigider trebuie să fie sub 4°C și în congelator de –18°C;

-Schimbați locul alimentelor în frigider, astfel încât alimentele mai vechi să fie mai în față, pentru a putea fi consumate în timp util, iar cele mai proaspete mai în spate. Nu consumați alimente după expirarea termenului de valabilitate;

-Mențineți curățenie perfectă în locurile de stocare a alimentelor;

-Plasați carnea, peștele, puiul crud împachetate, în sertare speciale sau în compartimente diferite față de alimentele deja preparate, astfel încât zeama de carne, dacă apare, să nu vină în contact cu alte alimente.

Termenul de incontinenta urinara sau altfel numit, vezica urinara slabita, se refera la scurgeri de urina aparute intre urinari. In mod normal, urina se acumuleaza in vezica urinara si este eliminata la toaleta in mod controlat, voluntar. Capacitatea de a controla evacuarea urinei este denumita continenta. Se dezvolta in timpul copilariei – copii mici nu reusesc sa o controleze la inceput.

Incontinenta urinara se poate dezvolta la orice varsta, dar persoanele in varsta sunt mai des afectate de incontinenta urinara. Majoritatea persoanelor afectate nu vorbesc deschis despre incontinenta urinara, desi poate fi tratata foarte bine in majoritatea cazurilor. Chiar daca tulburarile cauzate de incontinenta urinara nu pot fi eliminate complet, acesta poate fi atenuata considerabil prin intermediul unui tratament adecvat.

Care sunt cauzele incontinentei urinare?

Functionarea vezicii urinare este foarte complexa: la ea contribuie sistemul nervos, muschii peretelui, musculatura de la nivelul gatului vezicii urinare si de-a lungul uretrei, uretra in sine, precum si muschii, nervii si tesutul conjunctiv ai planseului pelvin. Cand aceasta interactiune este afectata, poate avea drept rezultat incontinenta urinara. Exista o varietate de cauze pentru aceasta:

1. Slabiciunea muschilor care contribuie la functia vezicii urinare;
2. Afectarea sistemului nervos sau boli neurologice;
3. Slabiciunea tesutului conjunctiv;
4. Deficiente mecanice si functionale de descarcare a vezicii;
5. Tulburari si malformatii ale tractului urinar;
6. Modificari sau tulburari hormonale, cum ar fi deficienta estrogenului in timpul menopauzei;
7. Rani, daune provocate de interventii chirurgicale sau alte interventii medicale.

Ce tipuri de incontinenta urinara exista?

Există mai multe tipuri de incontinenta urinara, fiecare cu alte simptome si care apar cu frecvente diferite la persoane de diferite varste. Cele mai frecvente tipuri de incontinenta urinara sunt:

  Incontinenta de stres

In incontinența de stres, o crestere brusca a presiunii in abdomen – de exemplu cand radeti, tusiti , stranutati sau ridicarea unei greutati – duce la incontinenta urinara.

  Vezica hiperactiva / incontinenta imperioasa

Vezica hiperactiva (denumita si vezica urinara iritabila) se manifesta printr-o dorinta repetata, aparuta brusc, de a goli vezica urinara, dorinta care este greu de stapanit, apare in timpul zilei sau in timpul noptii, cu sau fara eliminare de urina (vezica hiperactiva umeda sau uscata). Exista o varietate de cauze posibile pentru incontinenta imperioasa. Incontinenta de stres si incontinenta imperioasa pot fi concomitente.

  Incontinenta urinara din prea plin

Incontinenta urinara din prea plin se caracterizeaza prin faptul ca volumele mici de urina sunt evacuate in mod incontrolabil continuu din o vezica supra plina care nu poate fi golita complet.

Ce puteti face impotriva incontinentei urinare?

Conditia fizica si psihica buna contracareaza dezvoltarea incontinentei urinare. Consultati un medic de indata ce observati primele semne. Exercitiile preventive pentru intarirea muschilor pelvieni sunt, de asemenea, utile. Urmatoarele reprezinta sfaturi suplimentare pentru prevenirea incontinentei urinare:

! Beti multe lichide. Aveti grija sa beti bauturi putin iritante, cum ar fi ceaiul din plante sau sucul de fructe;

! Nu consumați un volum mare de lichide inainte de a merge la culcare. Acesta creste riscul de a va uda involuntar in timpul noptii;

! Luati-va timp cand mergeti la toaleta si incercati sa va goliti complet vezica urinara. Astfel, nevoia de a goli vezica este simțita mai rar, iar bacteriile se pot multiplica mai greu;

! Exercitiile de relaxare, cum ar fi antrenamentul autogen, terapia respiratorie sau masajele, va pot ajuta sa reduceti tensiunea emotionala

In Romania nu exista statistici clare cu privire la persoanele afectate de incontinenta urinara. Exista cateva studii care arata ca aproximativ 18% dintre romancele cu varsta peste 40 de ani sufera de incontinenta urinara. Desi 98% dintre femeile care pierd urina constant sunt ingrozite de acest fapt, doar un sfert dintre ele se adresaza medicului pentru tratament.

Incontinenta urinara poate fi tratata, frecvent vindecata si INTOTDEAUNA stapanita.

Vitamina D este o vitamină solubilă în grăsimi, dar insolubilă în apă, esențială pentru sănătate, ce se găsește în alimentele care conțin grăsimi, precum migdale, unt de arahide sau avocado. Unele studii arată că poate ajuta la prevenirea bolilor de inimă și chiar a diabetului de tip 2. Vitamina D are rol în asimilarea calciului și a fosforului la nivelul intestinului subțire, precum și în fixarea acestora în oase și în dinți, rezultând o mineralizare osoasă corectă. Este produsă în mod natural de organism în urma expunerii la lumina soarelui, dar se gasește și în alimente.

Rolul vitaminei D în sănătatea organismului

Vitamina D joacă multe roluri importante în organism și ajută la menținerea sănătoasă a oaselor, articulațiilor și a dinților, fiind benefică și pentru sistemul imunitar. Vitamina D ajută la absorbția calciului în organism și ajută la formarea oaselor. Unele studii observaționale sugerează că vitamina D poate juca un rol important în prevenirea anumitor boli și tulburari, cum ar fi diabetul. Rolul major al vitaminei D este de a menține nivelurile normale de calciu și fosfor din sânge, ajută organismul să absoarbă calciul, care formează și menține oasele puternice. Poate avea un rol important și în menținerea funcției musculare și în întărirea sistemului imunitar. Centrul pentru controlul și prevenirea bolilor (CDC) notează ca persoanele cu diabet sunt supuse unui risc de două ori mare de apariție a complicațiilor unor boli de inimă decât persoanele fără diabet.

Care este legatura dintre vitamina D și diabet?

Un număr tot mai mare de studii sugerează o legatură între vitamina D și diabetul de tip 2. Studiile au descoperit că persoanele care au rezistență la insulină și un nivel scazut de vitamina D pot avea un risc mai mare de a dezvolta diabet de tip 2. De asemenea, s-a observat că persoanele recent diagnosticate cu diabet zaharat de tip 2 tind să aibă niveluri de vitamina D mai scazute decât persoanele fără diabet.

În diabetul de tip 2, uneori, celulele pancreasului nu funcționează corect și se luptă pentru a produce suficiență insulină pentru a ajuta la controlul nivelului de zahar din sânge.

Receptorii specifici din pancreas pot funcționa numai atunci când este disponibilă suficientă vitamina D. Logica: vitamina D poate susține funcția pancreasului.

Un mic studiu, publicat în septembrie 2019 în Jurnalul European de Endocrinologie, a descoperit că suplimentarea cu vitamina D timp de șase luni, îmbunătațește sensibilitatea la insulina și producția, la 96 de participanți cu risc ridicat de diagnostic sau cu diabet de tip 2 recent. Rezultatele sugerează că vitamina D poate ajuta la prevenirea diabetului de tip 2.

De asemenea, suplimentarea cu vitamina D poate reduce riscul apariției diabetului de tip 2 la persoanele care au un nivel scazut de vitamina D și un risc ridicat de a dezvolta aceasta afecțiune. Un nivel normal de vitamina D poate ajuta la reducerea rezistenței la insulină, care este semnul caracteristic al diabetului zaharat de tip 2.

Ce factori pot duce la o deficiență de vitamina D?

Deși sursa optimă de vitamina D este lumina soarelui, poate fi dificil să obțineți doza zilnică în acest fel, mai ales în lunile de iarnă. Persoanele cu pielea mai închisă la culoare prezintă un risc mai mare de deficiență de vitamina D, deoarece pielea acționează ca o protecție solară naturală, încetinind producția de vitamina D, în timp ce persoanele supraponderale sau obeze, de asemenea, tind să aibă niveluri mai scazute de vitamina D.

Alimente bogate în vitamina D

Pe langă lumina solară, un alt mod de a suplimenta vitamina D este din alimente. Conform NIH, sursele alimentare de vitamina D includ peste gras (precum somon, hering și ton), alimente fortificate (lapte, iaurt, suc de portocale, unele cereale și pâine) și ouă, precum și cantități mai mici din unele branzeturi și unele feluri de ciuperci.

Dacă nivelul de vitamina D din sânge este prea scazut, medicul poate recomanda un supliment, în urma unui test pentru vitamina D.

Care este nivelul normal de vitamina D în organism?

Aportul de vitamina D pentru majoritatea adulților este de 600 UI, iar adulții de peste 70 de ani au nevoie de ceva mai mult, 800 UI, conform Institutelor Naționale de Sănătate. Persoanele cu diabet nu fac excepție.

Exista două forme principale de vitamina D: Vitamina D2 și Vitamina D3.

Vitamina D2 se gasește în plante și alimente fortificate, în timp ce vitamina D3 provine din proteine și este produsă natural în organism atunci cand pielea ta este expusa la soare.

În ceea ce privește suplimentele, veganii pot lua vitamina D2, dar pentru beneficii optime, vitamina D3 poate fi mai eficientă. Acest lucru se poate datora în parte diferențelor dintre structurile lor chimice și capacitatea lor de a se lega de receptorii de vitamina D.

Administrare vitamina D și reacții adverse

Cercetarile sugerează că în urma administrării unei cantități prea mari de vitamina D, pot aparea efecte adverse.

Dozele foarte mari de vitamina D pot duce la toxicitate care pot provoca greață, varsături și alte complicații. Persoanele cu diabet se confruntă, de asemenea, cu posibila apariție a acestor riscuri.

Persoanele cu diabet zaharat de tip 2, care prezintă un risc mai mare de boli de inima și rinichi, ar trebui să fie constienți de faptul că aportul în exces de vitamina D poate întari vasele de sange și tesuturile din cauza nivelului crescut de calciu din sânge, care poate duce la afectarea inimii și a rinichilor. Vitamina D poate interfera cu anumite medicamente.

Asociația Americană pentru Diabet (ADA) notează că nu există dovezi suficiente pentru a recomanda utilizarea de rutină a vitaminei D pentru a îmbunătați controlul zaharului din sânge la persoanele care au diabet și nu toate cercetarile sugerează că vitamina D este utilă atunci când vine vorba de prevenirea diabetului.

Igiena urechilor este importantă, dar la fel este și siguranța împotriva zgomotului și a rănirii acestora. Unele medicamente și boli pot afecta auzul. Cunoașterea semnelor pierderii auzului este importantă, la fel ca și controalele periodice.

Cum să îți cureți urechile?

Urechea de fapt se autocurăță și pentru majoritatea oamenilor canalele urechii nu necesită curățare. Cel mai bun lucru pe care îl poti face pentru urechi este să nu introduci în ele nimic mai mic decât cotul tău. Ceara (denumită și cerumen) nu se formează în partea profundă a canalului urechii, ci mai degrabă în partea exterioară a canalului lângă deschiderea externă. Dacă este lăsată singură, ceara veche migrează în mod natural din ureche ca urmare a mișcării maxilarului. Introducerea de obiecte în ureche va împinge ceara mai departe în canal și poate provoca chiar traume în peretele canalului sau în timpan.

Așadar, lasă natura să-și urmeze cursul și pur și simplu foloseste o cârpă sau un șervețel pentru a șterge urechea exterioară după ce faci baie sau duș.

Producția de ceară (cerumen) este o funcție normală de protecție și igienă în canalul urechii uman. O anumită cantitate de ceară, sau cerumen, este considerată tipică și sănătoasă. Canalul urechii exterioare este o deschidere cavernoasă cu o adâncime de aproximativ 2,5 centimetri în osul temporal, iar ceara servește ca mijloc de prevenire a celulelor moarte ale pielii, a murdăriei și a altor resturi care se așează și rămân prinse în interiorul acestui spațiu.

VERIFICA ACUM STAREA DE SANATATE A URECHILOR TALE 

Simptomele impactului cerumenului sunt:

Dacă întâmpini oricare dintre aceste simptome, nu presupune că ceara din ureche este problema. Apeleaza la medicul specialist ORL  pentru examinarea urechilor, care poate privi în canalul acestora cu un dispozitiv special și poate îndepărta orice ceară cu instrumente mici, cu aspirație sau irigare.

În unele cazuri, cerumenul nu iese corespunzător din canalul urechii și se depune blocând deschiderea. Acest lucru este destul de frecvent la utilizatorii aparatului auditiv, iar statisticile ne arată că utilizarea aparatului auditiv poate crește, de fapt, producția de cerumen.

Un alt motiv comun pentru blocarea cerumenului este utilizarea tampoanelor cu vârf de bumbac în încercarea de a „curăța” canalul urechii. Un tampon de bumbac poate fi utilizat pentru a curăța ușor doar urechea EXTERIOARĂ (NU canalul urechii), doar de ceara care a ieșit deja din canal. Intrarea în canalul urechii cu un tampon de bumbac este asociată cu mai multe riscuri:

1. Primul risc este că tamponul de bumbac nu îndepărtează de fapt ceara, ci doar o mută și o împinge mai adânc, împiedicând de fapt îndepărtarea. Acest lucru poate avea, de asemenea, un impact împotriva timpanului, creând un perete care blochează sunetul și chiar poate împiedica vibrațiile acestuia. În unele cazuri, bacteriile se pot acumula în spatele acestui blocaj și pot provoca o infecție a urechii externe.
2. Al doilea risc major este provocarea unei perforări în timpan, care poate fi foarte dureroasă și dificil de reparat, necesitând adesea o intervenție chirurgicală.
3. O perforație deschisă în timpan poate duce, de asemenea, la infecții și la deteriorarea spațiului expus al urechii medii.
4. O pierdere a auzului însoțește adesea acest lucru.

Mitul sănătății:  introducerea tampoanelor cu vârf de bumbac în urechi pentru curățarea acestora.

Nu este necesar. Urechea se autocurăță. Nu aveti nevoie de nicio întreținere de rutină. Ceara urechii este produsă în canalul urechii și migrează în mod natural dinspre interior spre exterior. Există excepții, desigur. Unii oameni produc mai mult decât cantitatea medie de ceară, iar pentru alții (în special adulții mai în vârstă) devine mai grea și mai uscată decât de obicei. Chiar și în aceste situații, introducerea unui tampon în ureche nu este soluția.

Poate fi dăunător. Introducerea unui tampon cu vârf de bumbac (sau orice altceva) în ureche poate deteriora canalul urechii sau timpanul sau poate împinge ceara urechii mai departe în canal, îngreunând îndepăr- tarea. Acest lucru poate provoca o senzație de presiune în ureche și diminuarea auzului. Și mai rău, ciorchinele de ceară împinse în jos lângă timpan pot duce la infecții dureroase ale urechii.

Cerumenul nu este un semn al unei igiene precare

Aici se pare că există unele neînțelegeri. Ceara produsă de urechi (cerumenul) există din motive întemeiate. Printre altele, cerumenul:

• este un hidratant natural, prevenind pielea din interiorul urechii să devină prea uscată
• prinde murdăria și praful înainte ca acestea să ajungă adânc în canal
• absoarbe celulele moarte ale pielii și resturile
• împiedică bacteriile și alte organisme infecțioase să ajungă la urechea internă

Unii oameni produc mai multă ceară, în timp ce alții produc mai puțin. Consistența și vâscozitatea cerii variază în funcție de etnie, vârstă, mediu și chiar dietă. Cerumenul nu este o reflectare a necurățeniei, de fapt, este un semn al urechilor normale și sănătoase.

În concluzie…

Dacă ne curățăm urechile prea des, absența cerumenului poate duce de fapt la urechi uscate și cu mâncărime. Modalitățile prin care mulți dintre noi recurgem pentru a ne menține urechile „curate”, pot face de fapt mai mult rău decât bine.

Ceara urechii nu se formează în partea profundă a canalului urechii. Deci, atunci când medicul găsește o acumulare de ceară împotriva timpanului, acest lucru se întâmplă adesea din cauză că persoana respectivă a folosit obiecte străine pentru a încerca să curețe urechea internă. Acest blocaj de ceară este una dintre cele mai frecvente cauze de pierdere a auzului.

Simptomele infecției urechii se dezvoltă de obicei rapid. Dacă observi durere și drenaj din urechi, nu încerca să o tratezi singur. Stabilește o  întâlnire cu medicul nostru specialist ORL  cât mai curând posibil pentru a obține un diagnostic adecvat și, dacă este necesar, tratament.

La 14 noiembrie 2017 este marcată Ziua Mondială a diabetului cu genericul: „Femeile și diabetul – dreptul nostru la un viitor sănătos”

Diabetul este a noua cauză principală de mortalitate la femei la nivel global, cauzând anual 2,1 milioane de decese. Peste 199 de milioane de femei sunt diagnosticate cu diabet zaharat și se estimează că acest număr va crește la 313 milioane până în 2040. Rolul gender influențează vulnerabilitatea femeilor, afectează accesul lor la serviciile de sănătate și comportamentul lor față de sănătate, amplifică impactul diabetului asupra lor și a copiilor. În anul 2013, 79 000 de copii au dezvoltat diabet zaharat de tip 1, 21 milioane de nou-născuți sunt afectați la naștere de diabet zaharat matern (preexistent sau din timpul sarcinii).

Ca rezultat al condițiilor socio-economice, fetele și femeile cu diabet zaharat întâmpină bariere în prevenția eficientă a diabetului, depistarea lui precoce, diagnosticarea, tratamentul și îngrijirea, în special în țările în curs de dezvoltare. Inegalitățile socio-economice expun femeile la principalii factori de risc ai diabetului zaharat, inclusiv dieta și alimentația necorespunzătoare, inactivitatea fizică, consumul de tutun și consumul nociv de alcool.

Două din fiecare cinci femei cu diabet zaharat sunt de vârstă reproductivă, reprezentând peste 60 de milioane de femei din întreagă lume. Femeile cu diabet zaharat au mai multe dificultăți de concepere. Fără planificare înainte de concepere, diabetul de tip 1 şi de tip 2 pot genera un risc semnificativ de mortalitate și morbiditate maternă și infantilă. Aproximativ una din șapte nașteri este afectată de diabetul gestațional, ceea ce este o amenințare severă la adresa sănătății materne și a copilului. Multe femei cu diabet gestațional prezintă complicații legate de sarcină, inclusiv hipertensiune arterială, copii cu greutate mare la naștere. Femeile cu diabet zaharat de tip 2 sunt de aproape de zece ori mai susceptibile de a avea boala cardiacă coronariană decât femeile fără afecțiune, iar de tip 1 prezintă un risc crescut de avort spontan sau de naștere a unui copil cu malformații.

Femeile însărcinate solicită acces îmbunătățit la screening, îngrijire și educație pentru a realiza rezultate posibile de sănătate pentru mamă și copil. Jumătate din toate cazurile de hiperglicemie în timpul sarcinii apar la femeile cu vârsta sub 30 de ani, majoritatea din țări cu venituri mici și medii, unde accesul la îngrijirea maternă este adesea limitat. Aproximativ jumătate dintre femeile cu antecedente de diabet gestațional continuă să dezvolte diabet zaharat de tip 2 în decurs de cinci până la zece ani de la naștere.

Stigmatizarea și discriminarea pentru fetele și femeile cu diabet zaharat poartă o dublă povară din cauza sănătății lor precare și a inegalităților proprii în societățile dominate de bărbați, ceea ce le poate descuraja să apeleze la diagnostic și tratament, ba chiar le poate împiedica să reușească în prevenția bolii.

Femeile și diabetul – dreptul nostru la un viitor sănătos” – acest slogan generic al actualei Zile Mondiale a Diabetului orientează sistemele de sănătate spre o abordare țintă, adecvată, accentuat pe nevoile și prioritățile specifice femeilor cu diabet zaharat, cărora trebuie să li se asigure accesul la medicamente și tehnologii esențiale pentru diabet; la educația pentru auto-management și la informația necesară pentru a obține rezultate optime de tratare; la servicii de planificare a perioadelor de preconcepție pentru a reduce riscul în timpul sarcinii; la activitate fizică pentru a-și îmbunătăți sănătatea.

Până la 70% din cazurile de diabet zaharat de tip 2 ar putea fi prevenite prin adoptarea unui stil de viață sănătos. Femeile și fetele sunt persoanele cheie în adoptarea unui stil de viață sănătos pentru a-și îmbunătăți sănătatea și bunăstarea viitoarei generații.

Strategiile de prevenire a diabetului zaharat de tip 2 trebuie să se concentreze asupra sănătății materne, a alimentației și a altor comportamente de sănătate înainte și în timpul sarcinii, precum și a alimentației copiilor, inclusiv celor mici. Vizitele de îngrijire antenatală în timpul sarcinii trebuie direcționate spre promovarea sănătății la femeile tinere și depistarea precoce a diabetului zaharat și a diabetului gestațional.

Screening-ul pentru diabet și diabetul gestațional ar trebui să fie integrat în alte intervenții și servicii de sănătate maternă la nivel de asistență medicală primară, pentru a asigura detectarea precoce, o mai bună îngrijire a femeilor și reducerea mortalității materne.

“Diabetul zaharat este o boală care „nu doare” și poate evolua mult timp fără niciun simptom, dar afectează inima, rinichii, ochii, vasele de sânge și nervii. Setea excesivă, urinările frecvente, creșterea apetitului, oboseala, scăderea vederii, infecțiile frecvente pot fi semne care anunță că boala s-a instalat. O dietă sănătoasă, activitatea fizică regulată, menținerea unei greutăți corporale normale și evitarea consumului de tutun pot preveni sau întârzia instalarea diabetului de tip 2.

Spre deosebire de celelalte tipuri de diabet (I și ÎI), ce se mențin toată viața, diabetul gestațional dispare, în cele mai multe dintre cazuri, după naștere. Sarcina aduce cu sine un întreg șir de schimbări hormonale pentru viitoarea mamă. Creșterea valorilor glicemiei poate afecta astfel creșterea și dezvoltarea fătului, dar și un nivel scăzut de glicemie la copilul nou-născut, precum și valori mari ale tensiunii arteriale la mamă.

Astfel, diabetul poate afecta persoane de orice vârstă și este foarte important ca boala să fie descoperită la timp, prin urmare, trebuie făcut un control medical periodic pentru a putea depista și trata din timp afecțiunea.” – transmit specialiștii Novus Medical.

Articol publicat la data de : 14-11-2017