Obezitatea, definită prin IMC (indice masa corporală) ≥ 30 kg/m2, conform OMS, este considerată o problemă de sănătate globală cu prevalență în creștere la nivel mondial.

Creșterea cazurilor de obezitate în ultimii 30 de ani

În ultimii 30 de ani, multe țări au înregistrat dublarea sau triplarea cazurilor diagnosticate cu obezitate indiferent de vârstă.

Obezitatea și comorbiditățile asociate

Obezitatea este asociată cu diferite comorbidități care cresc riscul de morbiditate și mortalitate. Dintre acestea, hipertensiunea arterială (HTA) se întâlnește cel mai des și constituie un factor de risc major pentru accident vascular, infarct de miocard și boală vasculară.

Scăderea în greutate și controlul HTA

Conform ghidurilor, scăderea în greutate este recomandată să înceapă de la IMC ≥ 25 kg/m2, care asociază cel puțin o comorbiditate. În special, creșterea circumferinței taliei este un important factor medical. Obiceiurile alimentare sănătoase, ca parte din managementul HTA, pot controla și preveni dezvoltarea bolilor cardiovasculare.

Dieta Mediteraneană și controlul HTA

Standardul de aur al recomandărilor alimentare este reprezentat de dieta Mediteraneană. Aceasta include cantități importante de fructe, legume, nuci și semințe, precum și consum moderat de produse din peste, fructe de mare, pui și lactate. Se recomandă reducerea consumului de carne roșie și procesată, precum și de produse zaharoase. Dieta Mediteraneană recomandă consumul de ulei de măsline și consumul regulat în cantități reduse de vin, în special cel roșu.

Reducerea consumului de sare în controlul HTA

Reducerea consumului de sare în alimentație are beneficii în controlul presiunii arteriale. AHA nu recomandă dietele paleo, keto sau raw food pentru beneficiile sau prevenirea bolilor cardiovasculare.

Medicamentele antihipertensive pentru pacienții obezi

Medicația hipotensivă, cum ar fi inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA), blocanții receptorilor angiotensinei II (ARB), blocanții canalelor de calciu și blocanții beta-adrenergici, sunt considerate terapia de primă linie în tratamentul HTA la pacienții cu diabet de tip 2 și obezitate.

Beneficiile scăderii în greutate pentru pacienții obezi

Conform studiilor, scăderea în greutate cu cel puțin 10% la persoanele obeze este asociată cu o reducere a evenimentelor cardiovasculare. În plus, scăderea în greutate cu 2-5% din greutatea corporală poate aduce îmbunătățiri importante ale stării generale de sănătate.

Abordarea combinată a scăderii în greutate pentru persoanele obeze

Scăderea în greutate se bazează pe recomandări privind efortul fizic, modificarea stilului de viață, restricții calorice și poate include utilizarea de medicamente aprobate, precum analogii de receptor GLP1, pentru scăderea în greutate la persoanele cu IMC ≥ 30 kg/m² sau ≥ 27 kg/m² în prezența unui factor de risc (HTA, diabet și dislipidemie).

Dacă vă preocupați de obezitate, hipertensiune arterială sau diabet zaharat și doriți să primiți îngrijire personalizată de la medici specialiști în domeniu, nu ezitați să completați formularul de de programare pentru o consultatie.

Echipa de medici de la Novus Medical vă stă la dispoziție pentru a vă oferi cele mai bune soluții, scheme de tratament (dacă este cazul), recomandări de analize si o dietă adecvată pentru un stil de viață sănătos.

Prin termenul de varice sau vene vericoase sunt definite venele răsucite, mărite. Orice venă care este aproape de suprafața pielii (superficială) poate deveni varicoasă. Venele varicoase afectează cel mai frecvent venele picioarelor, asta pentru că statul în picioare și mersul pe jos cresc presiunea la nivelul membrelor inferioare.

Pentru mulți oameni, venele varicoase și venele păianjen – o variație comună, ușoară a venelor varicoase – sunt pur și simplu o preocupare cosmetică. Pentru alți oameni, venele varicoase pot provoca durere și disconfort care uneori, poate declanșa simptome mai grave.

Tratamentul poate implica măsuri de auto-îngrijire sau proceduri efectuate de un medic chirurg vascular pentru a închide sau îndepărta venele, în funcție de diagonsticul primit în urma unei consultații de chirurgie vasculară.

Simptome

Este posibil ca venele varicoase să nu provoace durere. Semnele și simptomele venelor varicoase includ:

·     Vene care sunt violet închis sau albastre;
·      Venele care apar răsucite și bombate, arătând adesea precum șnururi pe picioare;
·      Senzație dureroasă sau grea, arsuri, pulsații, crampe musculare și umflături la nivelul membrelor inferioare;
·      Senzație de disconfort după o perioadă mai îndelungată de stat în picioare;
·      Mâncărime în jurul uneia sau mai multor vene;
·      Modificări ale culorii pielii în jurul unei vene varicoase.

Venele de păianjen sunt asemănătoare venelor varicoase, însă sunt mai mici. Venele de păianjen se regăsesc mai aproape de suprafața pielii și sunt adesea roșii sau albastre.
De regulă, apar pe picioare, dar pot fi regăsite și pe față oscilând ca întindere, fiind asemănate cu o pânză de păianjen.

Cauze

Valvele slabe sau deteriorate pot duce la apariția venelor varicoase. Arterele transportă sângele de la inimă către restul corpului. Venele returnează sângele din restul corpului către inimă. Pentru a returna sângele la inimă, venele de la picioare trebuie să lucreze împotriva gravitației.

Contracțiile musculare de la nivelul membrelor inferioare acționează ca pompe, iar pereții elastici ai venelor ajută sângele să revină în inimă. Micile valve din vene se deschid pe măsură ce sângele curge spre inimă, apoi se închid pentru a opri curgerea sângelui înapoi. Dacă aceste valve sunt slabe sau deteriorate, sângele poate curge înapoi și se poate acumula în vene, provocând întinderea sau răsucirea venelor.

Factori de risc

Vârstă. Îmbătrânirea cauzează uzura valvelor din vene care ajută la controlul fluxului sanguin. În cele din urmă, această uzură face ca supapele să permită ca o parte de sânge să curgă înapoi în vene, unde se colectează.

 Sex. Femeile sunt mai predispuse să dezvolte această afecțiune. Modificările hormonale înainte de menstruație, în timpul sarcinii sau a menopauzei ar putea fi un factor, deoarece hormonii feminini tind să relaxeze pereții venelor. Tratamentele hormonale, cum ar fi pilulele contraceptive, ar putea crește riscul de apariție a venelor varicoase.

 Sarcina. În timpul sarcinii, volumul de sânge din organism crește. Această schimbare sprijină copilul în creștere, dar poate, de asemenea, mări venele de la picioare.

Istoric familial. Dacă alți membrii ai familiei au avut vene varicoase, există șanse mai mari să o faci și tu.

Obezitatea. Excesul de greutate pune presiune suplimentară asupra venelor, indiferent dacă stai în picioare sau așezat perioade lungi de timp. Mișcarea ajută la circulația sângelui.

Complicații

Complicațiile venelor varicoase, deși rare, pot include:

Ulcere. Pe piele se pot forma ulcere dureroase în apropierea venelor varicoase, în special în apropierea gleznelor. O pată decolorată pe piele începe de obicei înainte de formarea unui ulcer.

Cheaguri de sânge. Ocazional, venele adânci din picioare devin mărite și pot provoca dureri și umflături ale picioarelor.

Sângerare. Ocazional, venele din apropierea pielii explodează. Deși, de obicei, aceasta provoacă doar sângerare minoră, necesită asistență medicală.

Prevenirea

Îmbunătățirea fluxului sanguin și a tonusului muscular ar putea reduce riscul de apariție a venelor varicoase. Aceleași măsuri care tratează disconfortul ale venelor varicoase pot ajuta la prevenirea acestora.

·      Evitați tocurile înalte și ciorapii strâmți
·      Schimbați-vă regulat poziția șezut sau în picioare
·      Consumați o dietă bogată în fibre și săracă în sare
·      Exerciții ușoare ale membrelor inferioare
·      Ridicați-vă picioarele atunci când sunteți așezat sau întins
·      Urmăriți greutatea și alimentația

 Când să consulți un medic?

Dacă ești îngrijorat de anumite simptome specifice iar măsurile de auto-îngrijire nu au ajutat, este necesară o consultație la specialitatea chirurgie vasculară.

Ulcerul peptic reprezintă o rană deschisă care se dezvoltă pe mucoasa interioară a stomacului și în partea superioară a intestinului subțire. Cel mai frecvent simptom al ulcerului peptic este durerea.

Ulcerul peptic include:

• Ulcer gastric care apare în interiorul stomacului
• Ulcer duodenal care apare în interiorul porțiunii superioare a intestinului subțire (duoden)

Cele mai frecvente cauze ale ulcerului peptic sunt infecția cu bacteria Helicobacter pylori (H. pylori) și utilizarea pe termen lung a medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene precum ibuprofenul și naproxenul sodic. Stresul și alimentele condimentate nu provoacă ulcer peptic. Cu toate acestea, ele pot agrava simptomele.

Simptome ulcer peptic

• Dureri de stomac
• Senzație de plenitudine, balonare sau eructație
• Intoleranță la alimentele bogate in grasimi
• Arsuri
• Greaţă

Cel mai frecvent simptom al ulcerului peptic este durerea de stomac. Acidul gastric agravează durerea, la fel ca și starea de stomac gol. Durerea poate fi ameliorată adesea prin consumul anumitor alimente care tamponează acidul din stomac sau prin luarea unui medicament care reduce aciditatea, dar apoi poate reveni. Durerea poate fi mai accentuată între mese și pe timpul noptii.

Mulți oameni cu ulcer peptic nici măcar nu au simptome.

Mai rar, ulcerele pot provoca semne sau simptome severe, cum ar fi:

• Vărsături
• Scaune negre lucioase, urat mirositoare (melena)
• Probleme de respirație
• Senzație de leșin
• Senzatie de greata
• Schimbări ale apetitului

Cauze ulcer peptic

Ulcerele peptice apar atunci când acidul din tractul digestiv mănâncă suprafața interioară a stomacului sau a intestinului subțire. Acidul poate crea o rană deschisă dureroasă care poate sângera.

Tractul tău digestiv este acoperit cu un strat de mucus care protejează în mod normal împotriva acidului. Creșterea cantității de acid sau cantitatea de mucus scăzută, ar putea dezvolta un ulcer.

Cauzele comune includ:

–  Bacteriile Helicobacter pylori care trăiesc de obicei în stratul mucos si care acoperă și protejează țesuturile ce căptușesc stomacul și intestinul subțire. Adesea, bacteria H. pylori nu provoacă probleme, dar poate provoca inflamarea stratului interior al stomacului, producând un ulcer.

– Utilizarea regulată a anumitor analgezice. Utilizarea aspirinei, precum și a unor medicamente pentru durere fără prescripție medicală (antiinflamatoare nesteroidiene) pot irita sau inflama mucoasa stomacului și a intestinului subțire.

Factori de risc ulcer peptic

• Fumatul poate crește riscul de ulcer peptic la persoanele infectate cu H. pylori.
• Alcoolul poate eroda mucoasa stomacului prin creșterea cantitatii de acid gastric
• Stresul
• Mancarea condimentata

Acești factori nu provoacă ulcere, dar pot agrava un ulcer preexistent si impiedica vindecarea lui.

Complicații

Lăsat netratat, ulcerul peptic poate duce la:

•     Hemoragie internă. Sângerarea poate apărea ca pierdere lentă , cronica de sânge sub forma unei anemii feriprive sau ca pierdere severă de sânge , cu debut brusc ce poate necesita spitalizare si transfuzii repetate de sânge. O pierdere severa de sange se poate manifesta ca vărsături „in zat de cafea” , varsaturi cu sange proaspat sau ca scaune negre „ca smoala”, urat mirositoare (melena)
•     O gaură (perforatie) în peretele stomacului. Ulcerele peptice pot duce la aparitia unei gauri in peretele stomacului sau intestinului subțire, expunându-vă la riscul unei infecții grave a cavității abdominale (peritonită).
•     Obstrucţie. Ulcerele peptice pot bloca trecerea alimentelor prin tractul digestiv, determinându-vă să vă saturați cu ușurință, să vărsați și să pierdeți în greutate .
•     Cancer gastric. Studiile au arătat că persoanele infectate cu H. pylori au un risc crescut de cancer gastric.

Prevenție

• Protejați-vă de infecții. Nu este clar cum se răspândește H. pylori, dar există unele dovezi că ar putea fi transmis de la o persoană la alta, prin alimente și apă. Ajută să ne protejăm prin spălarea frecventă a mâinilor cu apă și săpun și consumând alimente care au fost gătite corespunzator.

• Atenție la analgezice! Dacă utilizați în mod regulat analgezice care cresc riscul de ulcer peptic, luați măsuri pentru a reduce riscul de apariție a problemelor de stomac. De exemplu, luați medicamentele dupa mese.

• Cereti sfatul unui medic specialist gastroenterolog pentru a găsi cea mai mică doză posibilă care să vă ofere în continuare ameliorarea durerii. Evitați să beți alcool atunci când vă luați medicamentele, deoarece cele două se pot combina iar riscul tulburarilor de stomac crește.

Sănătatea vaginului are o importanță deosebită în ceea ce privește calitatea vieții femeii. Actul sexual si fertilitatea pot fi afectate de catre diverse patologii vaginale.

Vaginita reprezintă inflamația vaginului = cea mai întâlnită patologie vaginală.

Flora normală a vaginului include stafilococi, streptococi, enterococi, lactobacili, difteroizi, E. coli, streptococi anaerobi, specii de Bacteroides și Fusobacterium.

Vaginoza bacteriană este determinată de creșterea excesivă a florei vaginale anaerobe care devine potențial patogenă în detrimentul lactobacililor= flora vaginală normală.

Specific vaginozei bacteriene este mirosul „de pește„ al secreției care devine mai pregnant după actul sexual. Creșterea secreției vaginale este de obicei ușoară până la moderată, cu aspect gri-albicios, subțire sau apoasă și pot asocia iritația locală, disuria (urinarea dureroasă) și dispareunia (durerea în timpul actului sexual).

Factorii ce duc la apariția vaginozei bacteriene sunt:

• Utilizarea recentă a antibioticelor
• Modificări hormonale
• Dușurile intravaginale sau igiena excesivă
• Utilizarea unui dispozitiv intrauterin (DIU)
• Utilizarea tampoanelor interne / diafragmei / cupei menstruale

Folosirea toaletelor sau a piscinelor publice nu reprezintă un risc semnificativ pentru vaginoza bacteriană. Contracepția hormonală este asociată, de asemenea, cu un risc scăzut de apariție a bolii.

Candidoza vulvovaginală. Cauze și simptome.

Candidoza vulvovaginală nu este considerată o boală cu transmitere sexuală deoarece apare și la femeile celibatare iar Candida însăși este considerată parte a florei vaginale normale; cu toate acestea, este mai frecventă în rândul femeilor active sexual.

Simptomele candidozei vaginale sunt:

• pruritul (mâncărime) sau / și iritația la nivel vulvovaginal
• eritem (roseață ) și edem (umflatură) la nivelul vulvei
• secreție modificată – apoasă sau cu aspect brânzos, fără miros
• disurie (micțiuni dureroase) sau dispareunie (contactul sexual dureros)

Cauzele candidozei vaginale sunt:

• Antibioticele, în general cele cu spectru larg – deoarece ele afecteaza ph-ul vaginal și determină scăderea lactibacililor
• Diabetul necontrolat
• Niveluri crescute de estrogen – sarcina, contraceptivele orale sau subtituția hormonală în perioada menopauzei
• Tampoanele intravaginale, lenjeria strâmtă, umezeala
• Imunitatea scazută

 Candidoza în sarcină:

Este destul de frecventă și este datorată nivelului crescut de estrogen însă trebuie subliniat că ea nu afectează cursul sarcinii; vaginita candidozică netratată în ultimul trimestru de sarcină poate determina însă infecții bucale sau esofagiene ale fătului drept urmare se recomandă tratamentul în ultimul trimestru de sarcină.

Candidoza vaginală complicată – recidivantă:

• semne și simpome severe care determină pe lângă edem marcat și prurit, fisuri sau chiar ulcerații
• mai mult de 4 episoade pe an

Tratamentul :

• terapie vaginală: ovule locale pentru 3-7 zile
• terapie orală: administraea unei doze unice de antifungic oral, în sarcină medicația va fi prescrisă exclusiv de medicul ginecolog
• tratamentul partenerului NU este necesar având în vedere că nu discutăm de o boală cu transmitere sexuală însă în cazul infecțiior recidivante medicul ginecolog va aprecia oportunitatea tratamentului partenerului.

Prolapsul organelor pelvine. Când se produce și cum îl tratăm.

Prolapsul organelor pelvine este coborârea/ hernierea organelor pelvine din pelvis prin vagin. Organele implicate sunt uterul sau uterul împreuna cu colul uterin, peretele vaginal anterior (cistocel) ori perete vaginal posterior (rectocel).

Femeile care au nascut natural pot avea un anumit grad de prolaps atunci când sunt examinate; cu toate acestea, cele mai multe dintre acestea sunt asimptomatice și nu necesită intervenții. Aproximativ 3% dintre pacientele cu prolaps genital sunt simptomatice.

Simptomele prolapsului organelor pelvine pot include:

• Incontinența urinară
• Senzație de plenitudine sau presiune vaginală
• Dureri de spate localizate sacral sau la statul în picioare
• Spotting = mici sângerări cauzate de ulcerații ale colului uterin sau vaginului
• Disconfort în timpul actului sexual
• Disconfort abdominal inferior
• Constipația / incontinența materiilor fecale

Metodele nonchirurgicale de tratament sunt: exercițiile musculaturii planseului pelvin sau pesarele care sunt niște dispozitive medicale din silicon care susțin planseul pelvin.

Metoda chirurgicală de tratament este recomandată în cazul prolapsului sever al organelor pelvine cu simptomatologie asociată ori al celor care refuză sau la care pesarul eșuează.

Ce alte patologii vaginale există?

Cancerul vaginal

Afecțiunile maligne ale vaginului sunt fie cancere cu punct de plecare vaginal – rare – sau determinari secundare – metastaze – ale altor cancere cu localizare fie la nivelul colului uterin, endometrului, ovarului sau chiar ale cancerelor de colon, sân ori melanoamelor.

Sângerarea vaginală neasociată cu durerea este cel mai frecvent simptom.

Metroragiile (sângerare între menstruații) sau sângerările postcoitale (după contactul sexual) sunt alte simptome asociate cancerului vaginal.

Scurgerile vaginale apar la aproximativ o treime dintre pacienți. Unii pacienți raportează simptome urinare, care sunt cauzate de o leziune anterioară care comprimă sau invadează vezica urinară, uretra sau ambele. Acest lucru provoacă dureri ale vezicii urinare, disurie și hematurie. Pacienții pot avea, de asemenea, dureri pelvine.

Leziunile posterioare comprimă sau invadează rectosigmoidul, care provoacă tenesmus sau constipație.

Un sfert dintre pacienți sunt asimptomatici; diagnosticul se face în timpul examinării pelvine de rutină.

Tricomoniaza

Este o boală cu transmitere sexuală fiind determinată de Trichomonas vaginalis.

Infecția cu acest protozoar poate crește riscul de infecție cu HPV, herpes genital,  gonoree și mai ales HIV. De asemnea poate fi asociat cu infertilitatea, avortul spontan, infecții postoperatorii sau cancerul cervical.

Simptomele acestei infecții sunt: leucoree urât mirosiotoare cu aspect spumos, cu aspect purulent, striuri de sânge, disconfort vaginal, disurie (durere în timpul actului micțional) sau dispareunie (durere la contact sexual), sângerare după actul sexual sau durere pelvină. De asemenea această infecție poate fi total asimptomatică.

Diagnosticul de trichomoniază se face prin teste de laborator: examen secreții vaginale.

După un diagnostic pozitiv, tratamentul trebuie instituit imediat dacă este posibil, împreună cu toți partenerii sexuali.

Sursă: Medscape

Prin ecografia abdominală se pot aprecia forma, dimensiunea, pozitionarea și structura majorității organelor abdominale sau pelviene dar și posibile disfunctii sau afecțiuni ale acestora:

• pancreas (chiste, calcificări, calculi, tumori)
• ficat (chiste, hemangioame, tumori, calcificări)
• rinichi (tumori, pietre, mărimea și forma rinichilor)
• uter (tumori) și ovare (chiste, tumori)
• prostată (tumori, calcificări)
• splină (tumori, chiste, hemangioame, splina accesorie)
• ganglioni abdominali
• veziculă biliară (colecist) și căile biliare (tumori, pietre, malformații, dilatări)
• vezică urinară (tumori, pietre, conturul prostatei)
• uretere (dilatare)
• apendice

O examinare cu ultrasunete (ecografia abdominală) durează aproximativ 15 minute și este o procedură nedureroasă și neinvazivă.

Respectă următoarea pregătire prealabilă pentru ecografia abdominală pentru a obține un rezultat cât mai corect:

• Nu mânca cu 3-4 ore înainte (pentru ecografia ce se realizează după-amiază) iar pentru cea care se realizează în prima parte a zilei ultima masă va fi seara;
• În seara/dimineața dinaintea efectuării ecografiei se ia un comprimat cărbune medicinal;
• Cu 1-2 ore înainte de ecografia abdominală trebuie să urinezi pentru eliberare vezică, după care să consumi 250 ml apă plată;
• Vezica urinară va fi golită doar după finalizarea ecografiei;
• Nu fuma cu 1-2 ore înainte de efectuarea ecografiei.

Verifică-ți starea de sănătate prin ecografia de abdomen total!

❗️ Una dintre afecțiunile pentru care se impune vizita la medicul urolog este litiaza renală, prezența de calculi în rinichi sau căile urinare.
Cum recunoaștem litiaza renală? ➡️ Apar de regulă urmatoarele simptome: o durere intensă, localizată în josul spatelui sau într-o parte, prezența sângelui în urină, urină tulbure, urât mirositoare, arsuri în timpul urinării.

Litiaza renală este de mai multe tipuri, dar predomină litiaza urică și cea oxalică.
Factorul alimentar ☕🍗 este incriminat în producerea acestor litiaze cu incidență crescută la persoanele supraponderale; în mai mică măsură se regăsește factorul ereditar, climatic.

Consumul crescut de proteine provenite din carne tânără sau din organe, respectiv din alimente bogate în oxalați- cereale, spanac, cacao, cafea, rădăcinoase sunt responsabile de dezvoltarea litiazei.

Complicațiile la nivelul aparatului urinar sunt date de persistența calculilor sau infecțiilor asociate.

Staza urinară, infecția, colica renală pot duce la reducerea micțiunii mai multe ore, atrofie renală în progres, pielonefrite, pionefroză. Complicațiile renale tardive se manifestă prin nefrite interstițiale, boală renală cronică, rinichi unic chirurgical.

Recunoști simptomele de mai sus sau vrei doar să previi?

✅ Programează un consult și o ecografie de aparat urinar, la medicul urolog din clinica noastră: Dr. Bragaru Marius.

👨‍⚕️ Endometrioza este una dintre principalele cauze de infertilitate feminină și este o afecțiune cu frecvență mare mai ales la femeile tinere!

👉 Principalul simptom al endometriozei este durerea pelvină (la nivelul abdomenului inferior, independent de ciclul menstrual) iar alte simptome specifice sunt:

📌 Dureri menstruale intense și dureroase iar sângerarea menstruală devine din ce în ce mai lungă;
📌 Durere în timpul contactului sexual;
📌 Dureri în timpul urinării și a scaunului.

Pentru că poate fi confundată cu alte afecțiuni ginecologice, principala modalitate prin care poate fi diagnosticată endometrioza este ecografia endovaginală.

❗ Deși nu se cunoaște cauza exactă pentru endometrioza, există câteva posibile explicații medicale: o disfuncție a sistemului imunitar, menstruație retrogradă, transformarea celulelor peritoneale sau embrionice, transportul celulelor endometriale.

📅 Programează-te acum la o ecografie și o consultație, la medicii noștri specialiști.

Ziua Mondială fără Tutun, marcată anual la data de 31 Mai, ne reamintește de pericolele grave asociate consumului de tutun.

Deși statisticile arată o scădere a numărului de fumători în ultimii ani, impactul tutunului asupra sănătății individuale și publice rămâne alarmant.

Înțelegerea efectelor nocive ale tutunului este primul pas crucial spre renunțare și spre o viață mai sănătoasă.

Fumatul convențional expune organismul la un amestec complex de peste 7.000 de substanțe chimice toxice. Dintre acestea, cel puțin 70 sunt agenți cancerigeni dovediți, capabili să deterioreze aproape fiecare sistem de organe.

Cum afectează fumatul organismul?

Efectele negative ale acestor compuși chimici sunt diverse și profunde:

Afectarea intregului organismului: Tutunul reduce capacitatea respiratorie, afectează auzul și vederea și provoacă dificultăți de respirație.

Deteriorări structurale: Fumatul crește riscul de cataractă, boală parodontală (afecțiune gravă a gingiilor) și edentație (pierderea dinților).

Carcinogeneză (dezvoltarea cancerului): Consumul de tutun este principala cauză a numeroase tipuri de cancer. Riscul de cancer pulmonar este de 20-25 de ori mai mare la fumători comparativ cu nefumătorii. Acest risc crește direct proporțional cu durata fumatului, numărul de țigarete fumate zilnic și vârsta la care s-a început fumatul.

În Europa, aproximativ 82% dintre cazurile de cancer pulmonar sunt atribuite fumatului.
Mai mult, fumul de tutun este periculos și pentru nefumători, cauzând cancer prin fumatul pasiv, inclusiv la copii ai părinților fumători.

Dincolo de riscul de cancer, tutunul este un factor de risc major pentru alte trei categorii de boli netransmisibile:

Boli Cardiovasculare: Fumatul este strâns legat de apariția bolilor de inimă și a accidentului vascular cerebral, principalele cauze de deces la nivel global.

Diabet: Consumul de tutun crește riscul de a dezvolta diabet de tip 2.

Boli Respiratorii: Fumatul este cauza principală a Bolii Pulmonare Obstructive Cronice (BPOC), o afecțiune gravă și progresivă care limitează fluxul de aer către plămâni.

BPOC (bronhopneumonie cronică obstructivă) a fost asociată de-a lungul timpului cu diferite complicații, precum:
➡️ insuficiență respiratorie (care poate devini oxigenodependență)
➡️ cord pulmonar cronic
➡️ cancer pulmonar, mai ales dacă se menține statutul de fumător.
Mortalitatea cauzată de BPOC este în creștere la nivel mondial, iar 65% dintre decese sunt atribuite fumatului.

Riscuri suplimentare asociate fumatului

Studii recente au identificat riscuri suplimentare asociate fumatului:

Complicații COVID-19: Fumătorii infectați cu COVID-19 prezintă un risc mai mare de spitalizare și deces.

Boală Parodontală: Fumatul crește semnificativ riscul de afecțiuni gingivale severe.

Boală de Reflux Gastro-Esofagian: Fumatul poate agrava simptomele refluxului acid.

Este important de menționat că efectele nocive ale tutunului încep încă din viața intrauterină. Femeile însărcinate care fumează expun copiii la un risc crescut de tulburări congenitale, cancer, boli pulmonare, greutate mică la naștere și moarte subită.

Produsele de tutun încălzit, deși prezentate uneori ca alternative mai sigure, conțin tutun și eliberează emisii toxice, inclusiv substanțe asociate cu cancerul.
Nivelurile de nicotină pot fi similare cu cele ale țigărilor convenționale, iar utilizarea acestor produse expune atât fumătorul, cât și persoanele din jur la substanțe dăunătoare. Creșterea popularității acestor produse, în special în rândul tinerilor, reprezintă un motiv de îngrijorare.

Totodată, tutunul are un impact semnificativ și asupra mediului. Efectele nocive ale acestuia se răsfrâng asupra solului (sunt necesare defrișări masive pentru susținerea industriei), surselor de apă (poluarea apelor cu resturile țigărilor și consumul mare de apă în procesul de cultivare, prelucrare, distribuție și utilizare a unei singure țigări) și asupra aerului (tutunul contribuie la poluarea aerului).

 Alege sănătatea! Informează-te, caută sprijin și acționează pentru un viitor mai bun.

Surse text:
SRP
OMS

Hipotiroidismul este o disfuncție a glandei tiroide, care este caracterizată de deficitul de hormoni tiroidieni. Conform studiilor, 5% din populația generală globală suferă de hipotiroidism, iar un procent de 5% au deja boala, însă nu este diagnosticată.

Cum apare hipotiroidismul?

Tiroida Hasimoto este cea mai frecventă cauză a hipotiroidismului dobândit. De asemenea, există o multitudine de substanțe ce sunt cunoscute pentru declanșarea hipotiroidismului:

Substanța de contrast iodată
Amiodaronă
Interferon alfa
Litiu
Interleukină 2
Rifampicină
Fenitoină
Carbamazepină
Fenobarbital

Printre alte cauze ale hipotiroidismului regăsim:

Tiroidita post-partum
Tiroidita subacută (granulomatoasă, de asemenea cunoscută sub numele de tiroidita de Quervain)
Hipotiroidismul iatrogen (post operație).

Care sunt simptomele hipotiroidismului?

Hipotiroidismul se manifestă de obicei printr-o încetinire a activității fizice și mentale, dar poate fi și asimptomatic. Semnele și simptomele acestei afecțiuni sunt deseori subtile, rareori specifice. Cele clasice, precum intoleranța la frig, umflare, transpirație redusă și piele aspră nu sunt atât de frecvente la cazurile descoperite în ultima perioadă de timp, arată studiile.

Simptomele hipotiroidismului pot fi:

Oboseală, astenie, letargie
Apetit scăzut
Somnolență
Durere musculară, articulară, slăbiciune a extremităților
Depresie
Labilitate emoțională, tulburări mentale
Afecțiuni ale memoriei, incapacitate de concentrare
Constipație
Tulburări menstruale, afectare a fertilității
Parestezie (sindrom de compresie nervoasă)
Vedere încețoșată
Scădere a auzului (hipoacuzie)

Semne fizice ale hipotiroidismului includ:

Creștere în greutate
Încetinire a vorbirii și a mișcărilor
Piele uscată (rareori cu tentă galbenă de la Ccaroten)
Icter (colorația în galben a pielii)
Paloare
Păr uscat, fragil, asemănător paielor
Căderea părului scalpului, a părului axilar, a părului pubian sau o combinație
Inexpresivitatea feței
Gușă (simplă sau nodulară)
Răgușeală
Scăderea tensiunii arteriale sistolice și creșterea tensiunii arteriale diastolice
Frecvența redusă a pulsului
Creșterea în volum a abdomenului prin acumularea anormală de lichid
Scăderea temperaturii corpului sub 36 de grade (doar în cazuri hipotiroidiene severe)
Edem al extremităților inferioare
Diminuarea reflexelor tendinoase, lipsa controlului mușchilor sau ambele

Nivel crescut al TSH. Cum procedăm?

Pacienții cu hipotiroidism primar au niveluri crescute de TSH și niveluri scăzute de hormoni liberi. Pacienții cu valori crescute ale TSH (de obicei 4.5-10 mUI/l), dar niveluri normale ale hormonilor liberi sunt considerați a avea hipotiroidism ușor sau subclinic.

Hipotiroidismul primar este practic singura boală care se caracterizează prin creșteri susținute ale nivelurilor de TSH. Pe măsură ce nivelul TSH crește în parcursul bolii, conversia T4 la triiodotironină (T3) crește, menținând nivelurile T3. În hipotiroidismul timpuriu, nivelurile de TSH sunt ridicate, nivelurile de T4 sunt normale spre scăzute, iar nivelurile de T3 sunt normale.

Dacă nivelul de TSH este deasupra intervalului de referință, următorul pas este măsurarea indicelui T4 liber (tiroxină liberă), conform standardului acceptat.

Hipotiroidismul în sarcină. Cum procedăm?

Testarea Free T4 poate fi neconcludentă în cazul unor afecțiuni grave sau a sarcinii. În timpul sarcinii, variația în rezultatele testărilor comerciale a indicelui T4 liber a făcut Asociația Internațională a Tiroidei să recomande utilizarea unor intervale de referință specifice metodei și trimestrului pentru această analiză. Dacă aceste intervale specifice nu sunt disponibile, TSH, T4 total și indicele T4 liber pot fi utilizate pentru monitorizarea pacientei gravide.

Pentru femeile gravide, pot fi necesare doze de levotiroxină a hormonului tiroidian cu aproximativ 25% mai mari. Tratamentul trebuie să înceapă cu un sfert până la jumătate din doza anticipate la cei cu boală cardiacă ischemică cunoscută și la pacienții mai în vârstă, așteptând cel puțin 4-6 săptămâni pentru a ajusta doza în pași mici.

Cum tratăm hipotiroidismul?

In urma consultului realizat de către medicul specialist endocrinolog se stabilește doza necesară pentru tratamentul hipotiroidismului. Aceasta se calculează în funcție de: greutate, gradul de insuficiență tiroidiană, alți factori de risc asociați ai pacientului (afectare cardiacă, neruologică, tulburări metabolice).

Pacienții cu hipotiroidism au rareori nevoie de intervenție chirurgicală; este mai frecventă în tratamentul hipertiroidismului. Cu toate acestea, pentru gușele mari care compromit funcția traheoesofagiană, este indicată intervenția chirurgicală.

Ghidurile internaționale de tratament recomandă screening-ul la fiecare 5 ani începând cu vârsta de 35 de ani și acordarea unei atenții mai mare pacienților cu risc ridicat, inclusiv femeilor însărcinate, femeilor cu vârsta peste 60 de ani, pacienților cu diabet zaharat de tip 1 sau alte boli autoimune si pacienților cu antecedente de iradiere a gâtului.

Efectuezi în cadrul clinicii Novus Medical Ploiești investigații de screening tiroidian: consultație de specialitate, ecografie de tiroidă și analize de sânge specifice.